Susținerea activitații sistemului imunitar a devenit un subiect de mare interes. In contextul social actual, marcat de raspandirea infecției cu noul coronavirus (COVID-19) ne intrebam in mod inevitabil cum am putea contribui la sustinerea propriului sistem imunitar, pentru raspunde cat mai bine unei potentiale imbolnaviri.

Cum putem susține activitatea sistemului imunitar?

Ce mai importanta masura de sustinere a sistemului imunitar consta in adoptarea unui stil de viata sanatos, reprezentata in general prin:

  • Renuntarea la fumat – daca este cazul;
  • Adoptarea unei diete in care sa se regaseasca cu preponderenta alimentele vegetale: legume, fructe, nuci, alune, cereale integrale;
  • Practicarea cu regularitate a activitatii fizice;
  • Mentinerea greutatii corporale in limitele normale;
  • Daca se consuma alcool – se recomanda moderatie;
  • Respectarea orelor de odihna si somn;
  • Adoptarea unor masuri de evitare a contaminarii cu virusuri, cum sunt: spalarea frecventa a mainilor cu sapun si solutii dezinfectante, pregatirea corespunzatoare a carnii (daca se consuma);
  • Incercarea de a minimiza stresul cotidian [1].

De-a lungul timpului s-a observat ca unii dintre cei mai importanti factori care pot influenta activitatea sistemului imunitar sunt varsta, nivelul de stres, activitatea fizica si alimentatia.

Vârsta și sistemul imunitar

Pe măsură ce inaintam in varstă, capacitatea noastră de răspuns imun scade. Acest fapt ne expune la imbolnaviri cum sunt infectiile virale, bacteriene sau chiar la cancer.

De-a lungul timpului s-a observat că, în comparație cu persoanele tinere, cele în vârstă au un risc mai mare de boli infecțioase, fiind mai susceptibile de deces din cauza lor. Infecțiile respiratorii, gripa și în special pneumonia sunt principalele cauze de deces la persoanele cu varste mai mari de 65 de ani, din întreaga lume. Deoarece nu se cunoaste cauza exacta a acestui fenomen, sunt luate in calcul doua ipoteze:

  • Scăderea celulelor limfocitare T, posibil recurenta atrofierii timusului odata cu inaintarea in vârsta;  
  • Posibilitatea ca măduva osoasă sa devina mai puțin eficientă in producerea celulelor stem din care se formeaza celulele sistemului imunitar.

Malnutriția

Se pare că există o legătură între nutriție și imunitate la vârstnici. O formă de malnutriție, surprinzător de comună chiar și în țările dezvoltate, este cunoscută sub numele de „malnutriție de micronutrienti”. Aceasta se caracterizeaza prin deficitenta sau insuficienta anumitor vitamine și minerale. Este cauzata in principal de o alimentatie inadecvata, foarte frecventă la vârstnici. Persoanele în vârstă tind să mănânce mai puțin și cel mai adesea alimentatia lor nu este suficient de variata, rezumandu-se la cateva alimente care nu le pot oferi suport nutritional adecvat.

Suplimentarea cu anumiti micronutrienti este o problema spinoasa a acestei grupe de varsta, care ar trebui discutata cu personal medical specializat in nutritie geriatrica, deoarece chiar daca in anumite anumite situatii suplimentele pot fi benefice, utilizarea lor irationala poate induce modificari cu repercursiuni grave la pacientii varstnici [1].

In concluzie, persoanele in varsta trebuie sa aiba o alimentatie variata si diversificata. Ea se adapteaza individual din punct de vedere caloric si nutritiv varstei, sexului si nivelului de activitate fizica. Daca este cazul, in alimentatie se tine cont de patologiile prezente si de potentialele interactiuni dintre medicatia prescrisa si anumite alimente.

Stresul și funcția imunitară

Medicina modernă a ajuns să aprecieze relația strânsa dintre minte și corp. O mare varietate de boli, inclusiv afectiunile gastrice, cele dermatologice (dermatite), sau chiar anumite boli de inima sunt corelate cu efectele stresului emoțional [1].

Susținerea activitații sistemului imunitar – Activitatea fizică

Activitatea fizica practicata cu regularitate este unul dintre pilonii stilului de viata sanatos. Efectele sale se recunosc in imbunătățirea sănătatii cardiovasculare, scaderea tensiunii arteriale, controlul greutății corporale și protectie împotriva îmbolnavirilor.

La fel ca adoptarea unei alimentatii sănătoase, bazate in principal pe produse naturale, exercițiile fizice pot contribui la mentinerea unui sistem imunitar sănătos, reflectat intr-o stare generala de sănătate bună [1].

Susținerea activitații sistemului imunitar – Imunonutriția

Un sistem imunitar sănătos are nevoie de o alimentatie sanatoasa, administrata in mod regulat. Este cunoscut ca persoanele cu un statut socio-economic scazut sunt adesea subnutrite, fiind mai vulnerabile la boli infecțioase.

Cercetările privind modularea funcției imunitare de către anumite componente din alimentatie, atat la persoane sanatoase, cat si la cele cu sisteme imunitare compromise susțin ipoteza că alimentele sunt capabile să influențeze imunitatea înnăscută sau chiar cea dobândită.

Imunonutriția

Prin analizarea nutriției și a efectelor sale complexe asupra imunității s-a ajuns la demonstrarea capacității curative a acesteia la persoanele imunocompromise sau de prevenirea a bolilor la cele sanatoase. Aceste aspecte contribuit la aparitia unei discipline emergente, cunoscută sub denumirea de imunonutriție.

Adevăratul concept al imunonutriției consta in potențialul de a modula activitatea sistemului imunitar prin intervențiile cu nutrienți specifici si se aplica oricărei situații în care este utilizat un aport specific de nutrienți pentru a modula raspunsurile imune sau inflamatorii [2].

Sistemul imunitar reprezinta principalul mecanism de apărare a organismului împotriva invaziei agenților patogeni, a xenobioticelor sau a celulelor canceroase. Procesul inflamator care include eliberarea citokinelor pro-inflamatoare si formarea speciilor reactive de oxigen sau azot reprezinta o parte esențială a acestui proces. Deși aceste acțiuni sunt de obicei urmate rapid de efecte antiinflamatoare, producerea excesiva de citokine pro-inflamatoare, sau producerea lor intr-un context biologic nepotrivit, pot determina instalarea inflamatiei cronice. Aceasta situatie, aparuta fie in urma actiunii unor substanțe chimice exogene, agenți patogeni invadatori, fie datorata unor procese evolutive patogene, are ca implicatii pe termen lung cresterea riscului de boli cronice, inclusiv a cancerului.

In acest context, in urma studiilor se confirmat faptul că, în timp ce consumul de carne roșie, grăsimi saturate și lapte ar trebui reduse, fructele, legumele și majoritatea polifenolilor pot avea rol preventiv în cancerul de prostată [3].

Tractul intestinal reprezintă cea mai mare interfață dintre corpul uman și mediul extern, rolul său în absorbția de nutrienți neputand fi substituit. Componentele din alimentatie sunt extrem de importante pentru mentinerea integritatii barierei epiteliale intestinale [4].

Există dovezi că anumite deficiențe de micronutrienți, cum ar fi de exemplu, deficiențele de zinc, seleniu, fier, cupru, acid folic și vitaminele A, B6, C, D și E, au capacitatea de a modifica răspunsurile imune la animale [5].

Susținerea activitații sistemului imunitar – Suplimentarea alimentației

Compusii care se utilizeaza cel mai adesea pentru suplimentarea alimentatiei normale in scopul sustinerii activitatii sistemului imunitar sunt:

  • Arginina – stimuleaza activitatea limfocitelor T;
  • Glutamina – serveste drept combustibil oxidativ pentru celulele cu multiplicare rapida;
  • Vitamina D – rolul critic în modularea funcției imune;
  • Acizii grași omega-3 – reduc mediatorii proinflamatori;
  • Nucleotidele – imbunatatesc reacțiile imune;
  • Antioxidanții – vitamina E, vitamina C, seleniu, cupru, fier, β-caroten și zinc;
  • Glucanii [2].

Acesti compusi, in cantitati bine stabilite, pot ajuta la îmbunătățirea funcțiilor imune cu rol protector important în infecțiile cauzate de bacterii, virusuri și paraziți.

Zincul

Zincul este unul dintre cei mai cunoscuti imuno-nutrienti, fiind necesar ca ion catalitic, structural și de reglare al activitatii proteice si enzimatice. Este considerat un oligoelement cheie în multe mecanisme homeostatice ale organismului, inclusiv răspunsurile imune. Zincul face parte din structura mai multor enzime implicate în replicarea și transcriptia ADN-ului si contribuie la functionarea factorilor de transcripție necesari reglarii activității genelor.

Deficienta de zinc se caracterizează prin deprimarea functiilor imune, limfopenie cu reducerea numarului de limfocite T si B circulante limfocite și afectarea răspunsurilor chemotactice ale neutrofilelor, monocitelor și macrofagelor.

Deficitul de zinc creste nivelele serice de glucocorticoizi, scade activitatea timulinei si afecteaza concentratiile mai multor citokine. Deficitul cronic de zinc reduce in mod substantial dimensiunea timusului, determina depletia de limfocite T de la nivelul organelor periferice si reduce formarea precursorilor de  limfocite B in maduva osoasa [2].

Vitamina D

Deficitul de vitamina D a fost identificat in mai multe boli cronice asociate cu creșterea inflamației și dereglementarea sistemului imunitar, cum sunt diabetul zaharat, astmul sau artrita reumatoida. Aceste observații, împreună cu studiile experimentale, sugerează rolul critic al vitaminei D în modularea funcției imune.

Mecanismele de actiune implica receptorul vitaminei D (VDR – exprimat de majoritatea celulelor imune, inclusiv limfocitele B și T, monocitele, macrofagele și celulele dendritice) si metabolismul activ al vitaminei D la nivelul celulelor imune, capabile sa converteasca local 25(OH)D₃ la forma sa activă, 1,25(OH)₂D₃. Vitamina D si semnalizarea VDR au rol supresiv asupra autoimunității și efect antiinflamator [14].

Compușii antioxidanți si antiinflamatori vegetali

Numeroase studii au demonstrat efectele benefice ale anumitor compuși bioactivi derivați din plante folosind modele de nevertebrate. S-a observat ca anumiti compusi activi din nutraceutice au contribuit la depășirea condițiilor stresante, la promovarea longevitatii, îmbunătățirea duratei de viață și reducerea daunelor oxidative. Astfel, se considera ca nutriția joacă un rol preventiv important, în special în rândul populațiilor îmbătrânite care prezintă o imunitate scăzută și o susceptibilitate mai mare la boli precum hipertensiunea arterială, cancerul, diabetul de tip 2 și deficiențele cognitive [5,6].

Din acest punct de vedere, unele dintre cele mai mult studiate alimente cu potential de sustinere a activitatii imunitare sunt ceaiul verde, merisoarele si afinele, mierea, turmericul, rodia si cele care contin resveratrol (strugurii sau fructele de padure.

Ceaiul verde

Ceaiul cerde crește durata de viață și rezistența la stres, protejând împotriva angiogenezei și cresterii tumorale. Datorita continutului in catechine polifenolice (epigalocatechin galat – EGCG), ceaiul verde poate aduce beneficii insemnate pentru sănătate, inclusiv in prevenirea bolilor neurodegenerative și cardiace [5].

Merișoarele și afinele

Compusii biologic activi din merișoare si afine (proantocianidine) sunt recunoscuti pentru activitățile antioxidante și antimicrobiene, cu capacitate de stimulare a imunitatii înnăscute a gazdei și rezistența la infecție. Prin activitatea de sustinere imunitara, fitonutrientii din merisoare si afine contribuie la sustinerea senescentei sănătoase [7].

Mierea

Mierea a fost foarte atent si intens studiata ca potential agent anticancerigen natural. Deși încă nu sunt elucidate pe deplin mecanismele sale chimiopreventive, multe dintre proprietățile sale benefice sunt legate de activitățile apoptotice, antiproliferative, antitumorale, antioxidante, antiinflamatorii și imunomodulatoare [8].

Curcumina

Curcumina, un compus cu proprietati antiinflamatoare și antioxidante, a fost de asemenea studiat ca potențial agent anticancerigen natural. Deoarece inflamația și stresul oxidativ au legatura directa cu o mare varietate de boli, precum și cu procesul de îmbătrânire, curcumina are un foarte mare potential de aplicabilitate in imunonutritie [9].

Rodia

Rodia este sursă de compuși bioactivi cu efecte benefice asupra sănătății, în special în tratarea bolilor inflamatorii cronice. Numeroase studii au pus in evidenta efectele compusilor regasiti cu preponderenta in rodie: acidul elagic, elagitaninuri, acidul punicic și alți acizi grași, flavonoide, antocianidine, antocianine, flavonoli estrogenici și flavone [10]. Proprietatile acestora au la baza actiuni antiobezogenice, antioxidante, antiinflamatoare și anti-tumorale. Extractele de rodie sunt utilizate cu rezultate promitatoare in obezitate, rezistența la insulină, inflamația intestinală și cancer. Compusii bioactivi din rodie par a fi mai eficienti atunci cand sunt utilizati impreuna decât atunci cand sunt ​​izolati, fapt care este luat in considerare la incorporarea lor in produse nutraceutice [11].

Fig. 3
Extractele de rodie si efectele lor antimicrobiene [10]

Deși produsele naturale sunt folosite ca remedii de foarte multa vreme, progresele recente în biotehnologia moleculară permit analiza efectelor lor moleculare asupra expresiei genice. Anumiți polifenoli din plante au demonstrat capacitatea de a modifica expresia microRNA, afectând expresia genica și inițiind efectele asupra răspunsului inflamator. Mecanismele prin care acționează acesti compuși naturali nu sunt in totalitate elucidate, însă anumiți polifenoli vegetali precum resveratrolul prezintă proprietăți antiinflamatoare, antiîmbătrânire și de promovare a sănătății [12].

Resveratrolul

Este un polifenol intalnit cu precadere in struguri sau fructe de pădure si caracterizat printr-un potential antiinflamator semnificativ. Resveratrolul este o substanță bioactivă multifuncțională cu potential anticancerigen, antiinflamator, antimicrobian, antiviral, antioxidant și antisenescent. Toate aceste proprietati sugerează un rol important al resveratrolului în cresterea capacitatii organismului de a genera răspunsuri imunitare, umorale și mediate celular [13].

Update articol: 15.10.2020

Bibliografie: