Ceaiul verde (Camellia sinensis) isi are originea in muntii din sudul Asiei, de unde a fost adusa ulterior in China. In aceasta tara consumul de ceai este atestat inca din perioada dinastiei Tang (616-907). Acesta se prepara din frunze presate si uscate in calupuri si era apreciat pentru gustul sau specific.

In Japonia, ceaiul este adus din China de un preot budist, care l-a si cultivat ulterior. Din frunzele uscate se obtinea o infuzie revigoranta care s-a raspandit foarte usor printre preotii si aristocratii acelor vremuri, ajungand sa aiba adevarate ritualuri de servire.

In momentul actual ceaiul este cultivat in aproximativ 30 de tari si consumat in intreaga lume, ocupand locul doi in topul bauturilor, dupa apa.

Exista trei variante principale ale ceaiului: verde, negru si oolong, diferenta intre ele constand in modalitatea de procesare. Ceaiul oolong se obtine din frunze partial fermentate iar negru in urma fermentarii totale a frunzelor.

Ceaiul verde se obtine din frunze nefermentate, varianta care contine cantitatea cea mai mare de substante antioxidante.

Compozitia ceaiului verde

Proprietatile ceaiului verde sunt atribuite polifenolilor, substante cu actiune antioxidanta.

Din aceasta clasa de substante fac parte catechinele: catechina, galocatechina, epicatechina, epigalocatechina, galatul de epicatechina, si galatul de epigalocatechina (EGCG). Galatul de epigalocatechina este compusul cel mai intens studiat dar si cel mai activ din compozitia ceaiului verde.

Ceaiul verde mai contine alcaloizi, cei mai importanti fiind: cafeina, teobromina si teofilina. Acestia sunt responsabili de efectul stimulant al ceaiului verde.

Recomandari

Medicina traditionala chineza si cea indiana utilizeaza ceaiul verde ca si stimulant, diuretic, astringent (in controlul sangerarilor si al cicatrizarii ranilor) sau pentru mentinerea sanatatii inimii.

Ceaiul verde este recomandat in foarte multe afectiuni, traditia bogata a consumului acestuia permitand efectuarea foarte multor studii, desfasurate atat pe oameni cat si pe animale sau in experimente de laborator.

Afectiuni in care se recomanda ceaiul verde:

Hipercolesterolemie

Ceaiul verde are capacitatea de a scadea nivelul seric al colesterolului total si a creste valorile HDL.

Ateroscleroza

Datorita actiunii de scadere a nivelelor serice de colesterol si trigliceride.

Cancer

Se considera ca polifenolii din compozitia ceaiului verde ar inhiba dezvoltarea celulelor canceroase.

Studiile s-au efectuat pe cancer de vezica urinara, de san, colorectal, esofagian, pulmonar, pancreatic, de prostata, de piele si gastric. Deocamdata rezultatele acestor studii nu sunt suficient de ferme pentru a putea atribui ceaiului verde un rol in tratarea cancerului. Dimpotriva, urmarind rezultatele acestor studii s-au evidentiat aspecte conflictuale: pe de o parte se pune in valoarea capacitatea de protectie a ceaiului verde impotriva cancerului esofagian, pulmonar, pancreatic, prostatic sau de piele, iar pe de alta parte (alte grupuri de studiu), consumul de ceai verde a fost corelat cu cresterea riscului de cancer esofagian sau pulmonar.

S-a stabilit ca riscurile acestor afectiuni depind de cantitatea, frecventa si concentratia ceaiului (cantitati mari – risc crescut).

In ce priveste cancerul de prostata, s-a observat ca extractele din ceai verde sau negru pot stimula anumite gene ce determina scaderea reactivitatii celulelor la tratamentul chimioterapic.

Boli intestinale inflamatorii (BII)

Ceaiul verde poate reduce inflamatia asociata bolii Crohn si colitei ulcerative.

Diabet zaharat

Ceaiul verde poate normaliza nivelul glucozei din sange.

Afectiuni hepatice

Cateva studii preclinice si clinice sugereaza ca anumite substante (catechinele) prezente in ceai ar avea rol in tratamentul hepatitelor virale si in scaderea inflamatiei de la nivel hepatic. Deoarece este nevoie de cantitati mari de ceai (10 cani/zi) pentru a junge la concentratia optima de actiune a catechinelor, se considera ca riscul supradozarii este prea mare pentru a urmari beneficiile in acest mod.

Suprapondere si obezitate

Studiile clinice efectuate pe extract de ceai verde evidentiaza eficacitatea acestuia in scaderea in greutate, prin accelerarea metabolismului si scaderea masei grase. Aceasta actiune este atrubuita catechinelor prezente in ceai.

Alte afectiuni

Ceaiul verde este eficient in boli inflamatorii (artrita), dermatologice, in preventia racelii si gripei, dar si a bolii Parkinson sau osteoporozei.

Mod de administrare

Adulti:

  • Maxim 2-3 cesti de ceai /zi (pentru un total de 240-320 mg polifenoli);
  • 100-750 mg/zi din extractul standardizat de ceai verde – in suplimente alimentare.

Precautii de administrare

Nu se recomanda administrarea ceaiului verde:

  • Copiilor;
  • Femeilor insarcinate si celor care alapteaza;
  • Persoanelor cu afectiuni cardiace, hipertensiune arteriala, in boli renale, hipotiroidism, ulcer gastric, afectiuni psihice (in special anxietate).

Persoanele diagnosticate cu anemie, diabet, glaucom sau osteoporoza, trebuie sa consulte medicul in legatura cu consumul de ceai verde pe fondul acestor afectiuni.

Persoanele care consuma cantitati mari de cafeina (inclusiv din ceai verde) pot experimenta stari de iritabilitate, insomnie sau palpitatii. Cafeina in exces poate provoca stare de greata, voma, diaree, dureri de cap sau scaderea apetitului.

Posibile interactiuni cu medicametele

Majore: Nu se recomanda asocierea!

Amfetaminele – au actiune excitanta asupra sistemului nervos central, determinand cresterea ritmului cardiac. Cafeina prezenta in ceaiul verde potenteaza efectele efedrinei, cu riscul cresterii tensiunii arteriale. Exemplu: efedrina.

Nadolol (Corgard)– ceaiul verde scade nivelul plasmatic al nadololului, cu scaderea actiunii terapeutice a acestuia.

Amoxicilina – ceaiul verde poate reduce actiunea terapeutica a amoxicilinei.

Moderate: Se asociaza cu atentie!

Adenozin (Adenocard) – cafeina poate bloca actiunea terapeutica a adenozinului. Deoarece aceasta substanta este utilizata de catre cardiologi in testele de stres cardiac, se opreste consumul de ceai cu cel putin 24 de ore inainte de inceperea testului.

Antibiotice (chinolone) – scad rata de metabolizare a cafeinei, crescand nivelul plasmatic al acesteia si implicit reactiile sale adverse (neliniste, tremor, cefalee, cresterea ritmului cardiac, etc). Exemple: ciprofloxacina (Ciprinol), enoxacina (Penetrex), norfloxacina (Nolicin).

Bortezomib (Velcade) – Ceaiul verde ii poate scadea eficacitatea tratamentului antineoplazic.

Cimetidina (Tagamet) – scade rata de metabolizare a cafeinei, crescand nivelul plasmatic al acesteia si implicit reactiile sale adverse (neliniste, tremor, cefalee, cresterea ritmului cardiac, etc).

Clozapina (Clozaril) – cafeina scade rata de metabolizare a clozapinei, crescand riscul reactiilor adverse adverse ale acesteia.

Dipiridamol (Persantin, Curantyl) – cafeina poate bloca actiunea terapeutica a dipiridamolului. Deoarece aceasta substanta este utilizata de catre cardiologi in testele de stres cardiac, se opreste consumul de ceai cu cel putin 24 de ore inainte de inceperea testului.

Disulfiram (Antabuz) – scade rata de metabolizare a cafeinei, crescand nivelul plasmatic al acesteia si implicit reactiile sale adverse (neliniste, tremor, cefalee, cresterea ritmului cardiac, etc).

Estrogenii – scad rata de metabolizare a cafeinei, crescand nivelul plasmatic al acesteia si implicit reactiile sale adverse (neliniste, tremor, cefalee, cresterea ritmului cardiac, etc). Exemple: equin estrogen conjugat (Premarin), etinil estradiol, estradiol, etc.

Contraceptive orale – scad rata de metabolizare a cafeinei, crescand nivelul plasmatic al acesteia si implicit reactiile sale adverse (neliniste, tremor, cefalee, cresterea ritmului cardiac, etc).

Fluvoxamina (Fevarin) – scade rata de metabolizare a cafeinei, crescand nivelul plasmatic al acesteia si implicit reactiile sale adverse (neliniste, tremor, cefalee, cresterea ritmului cardiac, etc).

Litiu – cafeina poate creste rata de metabolizare a litiului. Daca se asociaza un produs cu cafeina terapiei cu litiu, renuntaea la cafeina se face treptat, deoarece intreruperea brusca a administrarii acesteia poate creste reactiile adverse ale litiului.

Medicatia antiastmatica (Agonisti beta-adrenergici) – cafeina din ceaiul verde are actiune de crestere a ritmului cardiac. Se evita asocierea acesteia cu medicatia beta-agonista datorita sinergismului de actiune. Exemple: albuterol (Combivent), salbutamol (Ventolin), metaproterenol (Alupent), terbutalin (Bricanyl).

Inhibitorii de monoaminooxidaza (IMAO) – cafeina din ceaiul verde are actiune stimulanta pe SNC. Medicamentele antidepresive actioneaza si ele ca stimulente SNC, asocierea acestora putand determina cresterea ritmului cardiac, a tensiunii arteriale, stare de agitatie si nervozitate, etc. Exemple: fenelzina (Nardil), isocarboxazid (Marplan), seleginina (Jumex).

Medicamente anticoagulante/antiagregante plachetare – ceaiul verde poate afecta capacitatea de coagulare a sangelui, asocierea acestuia cu medicatia anticoagulanta/antiagreganta plachetara crescand riscul de sangerari. Exemple: aspirina (Aspenter), clopidrogel (Plavix), dalteparina (Fragmin), enoxaparina (Lovenox), heparina, warfarina (Coumadin), etc. El poate potenta efectul anticoagulant al antiinflamatoarelor nesteroidiene: diclofenac, ibuprofen, naproxen, etc.

Substante cu actiune excitanta asupra SNC – determina cresterea ritmului cardiac. Cafeina prezenta in ceaiul verde potenteaza efectele acestora, cu riscul cresterii tensiunii arteriale. Exemple: nicotina, amfepramona (Regenon), adrenalina, fentermina (Qsymia), pseudoefedrina (Pseudoephedrine).

Teofilina (Teofilina, Teotard) – cafeina prezenta in ceaiul verde poate scadea rata de metabolizare a teofilinei, cu riscul cresterii nivelului plasmatic si al potentarii reactiilor adverse ale acesteia.

Verapamil (Isoptin) – scade rata de metabolizare a cafeinei, crescand nivelul plasmatic al acesteia si implicit reactiile sale adverse (neliniste, tremor, cefalee, cresterea ritmului cardiac, etc).

Medicamente cu potential hepatotoxic: paracetamol (Panadol), amiodarona (Cordarone), carbamazepina (Tegretol), isoniazida (Isoniazida), metotrexat (Antifolan), methyldopa (Aldomet), fluconazol (Diflucan), itraconazol (Orungal), eritromocina, fenitoina (Dilantin), simvastatina (Zocor), etc.

Concluzii

Camellia sinensis este o planta foarte des utilizata, fie sub forma de ceai, fie incorporata in anumite formule farmaceutice cu interes terapeutic.

Deoarece potentialul sau de actiune oferit de calitatile antioxidante este mare, tentatia oricui este de a asocia ceai verde (sub forma de ceai sau suplimente alimentare) tratamentelor medicamentoase. Dupa cum se poate vedea din lunga lista de precautii de utilizare sau cea de interactiuni medicamentoase, ceaiul verde nu este doar benefic sanatatii ci poate uneori chiar sa dauneze acesteia. Din aceste motive, se recomanda consumul moderat de ceai verde, iar persoanele care urmeaza tratamente medicamentoase sunt sfatuite sa se consulte cu medicul sau farmacistul in legatura cu posibilitatea de asociere a ceaiului verde la acestea.

Autor: Letitia Mates

Update articol: 03.12.2019

Bibliografie: