Urmareste pe

Introducere in gemoterapie

copaci-1

Gemoterapia este o terapie naturala, domeniu al fitoterapiei, care utilizeaza extracte obtinute din tesuturi vegetale aflate in faza de crestere: muguri, vlastare, ramuri tinere, boboci, radacini tinere, amenti, scoarta interna a radacinilor, scoarta ramurilor tinere, limfa, seminte sau alte tesuturi embrionare vegetale.

Prelucrarea  consta in extractia principiilor active ale tesuturilor proaspete intr-un solvent glicero-alcoolic, imediat dupa recoltare.

Ulterior, toate aceste  extracte se dilueaza la prima dilutie decimala, D1 (1:10), exceptie facand Viscum album, care se dilueaza 1:100.

Metoda de preparare a gemoterapicelor a fost publicata incepand din anul 1965 in Farmacopeea Franceza.

Gemoterapia a fost initiata de catre medicul Pol Henry ca o metoda terapeutica analogica in cadrul bioterapiei, fiind utilizata ca metoda de „drenaj” homeopat (modalitate de eliminare a substantelor toxice prezente in organism). In acest moment, gemoterapicele sunt prescrise  in scheme de tratament, singure sau ca adjuvante ale terapiei alopate. Ele se administreaza in picaturi, diluate intr-o cantitate mica de apa; numarul picaturilor depinzand de tipul de gemoderivat, de afectiune, de varsta, stare fiziopatologica, etc.

La baza metodei gemoterapice stau patru postulate, enuntate de dr. Pol Henry:

  1. Întrucat viata este expresia dinamicii celulare, pentru vindecare este necesara utilizarea de celule în faza de diviziune potentiala, care pot actiona si stimula alte tesuturi celulare.
  2. Viata animala depinde complet de viata vegetala, ceea ce alimenteaza esenta vietii animale, o poate regenera atunci când apar alterari morfo-patologice.
  3. Arborii reprezinta sediul vegetal în care energia vitala se exprima în fiecare an sub forma unei reanoiri celulare masive. Din acest motiv, toate tesuturile arborilor pe cale sa apara sau care sunt în curs de diviziune (meristeme) sunt cele mai indicate pentru dezintoxicarea, regenerarea si vindecarea celulelor omului.
  4. Printre plantele utilizate, mesteacanul (Betula pubescens si verucosa) si stejarul (Quercus pedunculata) sunt cele care poseda cele mai clare si puternice capacitati de adaptare, aclimatizare, rezistenta si regenerare.Tesuturile embrionare ale acestor plante formeaza baza primara a terapiei de drenaj gemoterapic.[1]

Aceasta metoda de tratament pastreaza atat caracteristicile alopatiei, prin modalitatea de prescriere clinica (vizand vindecarea simptomelor clinice si normalizarea parametrilor bilogici) si organotropismului fiecarui preparat, cat si ale homeopatiei prin modul de preparare (diluare).

Gemoderivatele pot fi recomandate cu mare usurinta de catre medic sau farmacist, desi fiecare dintre aceste preparate necesita si indicatii competente, in functie de specificitatea afectiunilor pentru care sunt indicate.

 

Bibliografie:

  1. Pitera F., Compendiu de gemoterapie clinica, Ed. Simile Constanta, septembrie 2000
  2. Soescu S., Gemoterapia de la A la Z, Ed. EIKON, Cluj-Napoca 2008

 

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.