Tratamentul cancerului depinde in cea mai mare masura de tipul de malignitate, localizare si de extensia bolii (localizată/extinsă regional sau metastazată). Terapiile oncologice sunt integrate într-un plan de tratament multimodal care asigura îngrijirea fiecărui pacient în parte, prin utilizarea într-un mod cât mai raţional şi eficient a resurselor disponibile. Tratamentele pot consta în: chirurgie oncologică, radioterapie, chimioterapie, hormonoterapie, imunoterapie, terapii ţintite, tratament cu bifosfonati, etc.

Chirurgia oncologica

Este implicata in tratamentul a 90% din tumorile maligne, asigurand, singura sau asociata cu alte terapii (radio- sau chimioterapia) aproximativ 70% din vindecarile cancerelor solide. Chirurgia intervine in toate aspectele managementului bolnavului oncologic: diagnostic, stadializare, tratament (curativ sau paliativ), urgente, reconstructie, reabilitare sau profilaxie [1].

Radioterapia

Efectele terapeutice ale radiatiilor asupra tesuturilor tumorale sau a celor sanatoase se bazeaza pe capacitatea lor de a induce ionizarea atomilor sau moleculelor materiei prin care trec. In urma acestui proces se vor forma electroni liberi si atomi (molecule) ionizate care, datorita instabilitatii chimice vor forma noi legaturi  cu diversi atomi sau molecule, generand radicali liberi. Acestia vor viza in particular situsuri ale ADN-ului sau alte structuri cheie celulare, amorsand leziuni letale.

In urma radioterapiei pot aparea reactii acute sau tardive. Cele acute apar pe parcursul, sau imediat dupa sedintele de iradiere. Simptomatologia este specifica fiecarui organ: eritem, arsura, disfonie, disfagie, odinofagie, polakiurie, diaree. Reactiile tardive se instaleaza lent, dupa cateva luni sau chiar ani de la terminarea iradierii (fibroza vasculara) [1]. 

Chimioterapia

Reprezintă tratamentul sistemic medicamentos al cancerului care se bazează pe utilizarea unor substanţe ce interferă metabolismul celular, inducand apoptoza. Scopul acestuia este de a preveni multiplicarea, invazia si metastazarea celulelor canceroase [2].

Citostaticele sunt medicamente cu efect general asupra celulelor organismului. Eficacitatea lor se bazează pe diferenţa de susceptibilitate dintre celulele maligne şi cele normale [3].

Efectele antineoplazice ale chimioterapiei se datorează în principal faptului că tumorile maligne tind să se dividă mai rapid decât celulele ţesuturilor normale şi prezintă o fracţie mai mare de celule aflate în ciclul celular [3].

Exemple: agenţi alchilanţi (clorambucil, melfalan, ciclofosfamida, ifosfamida), antimetaboliţi (metotrexat, azatioprina), derivaţi naturali (doxorubicina, dactinomicina, irinotecan, vincristina) [2].

Terapia hormonală

Terapia hormonală a cancerului presupune tratamentul tumorilor hormon-dependente prin suprimarea surselor de hormoni sau prin blocarea acţiunii acestora la nivel celular. Această modalitate terapeutică reprezintă un mijloc important şi eficient pentru tumorile care provin din ţesuturi a căror creştere este controlată de către hormoni (hormon-dependente), precum cancerele mamare, cancerul de prostata, cancerul endometrial, neuroendocrin şi cel tiroidian [3,4].

Exemple: letrozol, anastrozol, tamoxifen, octreotid, tamoxifen, medroxiprogesteronul acetat, megestrol acetat, prednison, dexametazona, metiltestosteron [4].

Imunoterapia

Reprezintă terapia cu modificatori biologici ai răspunsului imun. Această metodă presupune utilizarea modalităţilor terapeutice de manipulare a sistemului imun, utilizând agenţi imuni precum: citokine, vaccinuri, terapii celulare şi umorale, agenţi transfectati, sau de alta natură [6].

Exemple: utilizarea citokinelor pentru stimularea imunităţii (interleukina-2 interferonii – IFN-α, IFN-β, IFN-γ), imunoterapia pasivă cu anticorpi monoclonali (rituximab, alemtuzumab), imunoterapia activă (vaccinoterapia –Anti-virus Epstein-Barr, Anti-HPV – anti-human papiloma virus) sau terapia adaptativă cu celule T [6,7].

Terapiile moleculare ţintite

Medicamentele utilizate în aceste terapii fac parte dintr-o clasă nouă şi din ce mai numeroasă de agenţi care ţintesc specific mecanismele moleculare ale celulei canceroase precum: căile biologice de semnalizare, expresia genelor, reglarea creşterii, controlul ciclului celular, apoptoza şi angiogeneza.

Exemple: Inhibitori ai kinazei (dabrafenib , imatinib, sorafenib, ibrutinib și cabozantinib), inhibitori de angiogeneza (sorafenib, sunitinib, everolimus), anticorpi monoclonali (bevacizumab, trastuzumab și denosumab) [5].

Autor: Letitia Mates

Bibliografie:

  1. Viorica N. Principii de cancerologie generala. Editura Medicala Universitara Iuliu Hatieganu. Cluj-Napoca, 2007; p. 98,106,117.
  2. Longo DL. Harrison’s Hematology and Oncology. The McGraw-Hill Companies. Section VIII, Principles of cancer prevention and treatment. Cap. 25. Approach to the patient with cancer. 2010; P, 320-419.
  3. Longo DL. Harrison. Chimioterapia in cancer. București: Editura ALL, 2014. Cap. 71. p. 395-484.
  4. Vachani C. Hormone Therapy: The Basics. OncoLink.[Internet].[Updatat 27 februarie 2018; citat 6 august 2018]. La adresa: https://www.oncolink.org/cancer-treatment/hormone-therapy/hormone-therapy-the-basics .
  5. Christina B. Targeted Therapy: The Basics. OncoLink. [Internet].[Updatat 27 Septembrie 2016; citat 6 august 2018]. La adresa: https://www.oncolink.org/cancer-treatment/therapies/targeted-therapy-the-basics.
  6. Alteri R, Kalidas M, Gadd L. Cancer Immunotherapy. [Inernet]. 2015 [Updatat 8 August 2016; citat 6 august 2018]. La adresa: https://www.cancer.org/treatment/treatments-and-side-effects/treatment-types/immunotherapy.html.
  7. ***CAR T Cells: Engineering Patients’ Immune Cells to Treat Their Cancers. NIH. [Internet]. 2017. [Citat 5 noiembrie 2017]. La adresa: https://www.cancer.gov/about-cancer/treatment/research/car-t-cells.