Dieta și osteoporoza. Modelele alimentare sau „dietele” uzuale sunt mai utile în evaluarea impactului factorilor alimentari asupra osteoporozei decât nutrientii luati separat. Studiile alimentare se pot baza pe elucidarea efectelor mai multor substanțe nutritive diferite asupra sănătății osoase, oferind o imagine mai cuprinzătoare [1].
Rolul nutritiei in osteoporoza este deosebit de important, deoarece nutrienții alimentari sunt implicați direct atât în menținerea sănătății osoase, cât și în prevenția și tratamentul osteoporozei.
Dieta mediteraneană
Cele mai recente studii au arătat că aderarea la dieta mediteraneană (Med-Diet) ofera protecție împotriva osteoporozei [2]. Studiile la animale au sugerat că fructele bogate în antioxidanți au un efect marcant, prin creșterea volumului, numărului și grosimii osoaselor trabeculare, prin stimularea formării osoase și suprimarea resorbției osoase [3].
La subiecții cu aderență mai mare la Med-Diet s-a observat o asociere directă cu nivele mai mari de 25-hidroxi-vitaminei D (25 (OH)D), sugerând că acestea ar putea media efectul protector al Med-Diet împotriva osteoporozei. La femeile aflate în postmenopauză, scorurile mai mari ale Med-Diet au fost asociate cu o densitate minerală osoasă (DMO) mai mare și cu un risc mai mic de fractură de șold [4,5].
În cadrul unei cohorte de femei spaniole aflate la premenopauză, la evaluarea DMO s-a observat că densitățile osoase totală, trabeculară și corticală s-au asociat pozitiv cu o aderență mai mare la Dieta Med [6]. Aceste rezultate osoase pozitive au fost, de asemenea, demonstrate la o cohortă de subiecți italieni, unde scorurile T mai mari au fost asociate pozitiv cu o aderență mai mare la Dieta Med [7].
Într-un alt studiu care a inclus femeile aflate în postmenopauză, cele cu aderență mai mare la Med-Diet au avut o DMO mai bună la nivelul coloanei vertebrale lombare și o masă musculară îmbunătățită, de asemenea, importantă pentru prevenirea osteoporozei și fracturilor [8]. O mai mare aderență la această dietă a fost asociată cu un risc mai mic de fractură, precum și cu o DMO medie mai mare, conform unei alte meta-analize [9].
Dieta și osteoporoza – Uleiul de măsline
Aflat în centrul dietei mediteraneene, uleiul de măsline este considerat benefic pentru sănătatea osoasă. Dovezile publicate sugerează că uleiul de măsline cu o cantitate mare de fenoli, poate acționa prin prevenirea pierderii masei osoase [10].
S-a demonstrat că compușii fenolici pot modula capacitatea de creștere și maturare celulară a osteoblastelor prin creșterea activității fosfatazei alcaline și contribuția la crearea matricei extracelulare. Aportul alimentar de ulei de măsline a fost asociat în mod semnificativ cu DMO mai mare într-o cohortă de femei spaniole, la mai multe categorii de vârstă [11]. În plus, a fost asociat cu o concentrație totală mai mare de osteocalcină și o creștere a propeptidelor procolagenului de tip I N-terminal la un grup de bărbați, sugerând efectele protectoare ale uleiului de măsline asupra oaselor [12].
O cohortă de subiecți a fost analizată ca parte a studiului PREDIMED, iar participanții cu cel mai mare aport de ulei de măsline extravirgin au avut cel mai mic risc de fracturi legate de osteoporoză [13].
Dieta occidentală (vestică)
În ceea ce privește situația din Europa, conform „Studiului Framingham„, persoanele cu diete bogate în alimente proteice prelucrate (cu un aport crescut de proteine din brânză, carne procesată, produse de patiserie, pizza, cartofi prăjiți, gustări și cereale rafinate) au prezentat o DMO mai scăzută în comparație cu alte grupuri de subiecti [14].
În plus, toate studiile alertează riscurile modelului alimentar occidental nesănătos și importanța promovării unei scăderi a consumului de produse alimentare procesate, dulciuri și deserturi, băuturi răcoritoare, alimente prăjite, carne și cereale rafinate. Riscurile dietelor occidentale ar trebui consolidate, deoarece acestea sunt asociate cu o DMO mai mică și cu un risc mai mare de fracturi [15].
De exemplu, un model alimentar tradițional englezesc (care include un aport ridicat de pește, cartofi prăjiți, carne roșie și procesată, produse de patiserie sărate) a fost invers asociat cu DMO la nivelul colului femural [16]. În plus, un aport ridicat de grăsimi, derivat în principal produse grase, poate interfera direct cu absorbția intestinală a calciului, contribuind la acumularea de grăsime și apariția obezității. Aceste aspecte conduc la o scădere a diferențierii osteoblastice și a formării osoase [17].
Aportul de sodiu induce calciuria, care antrenează scăderea densității și remodelarea osoasă [18].
Un aport excesiv de fosfor anorganic, prezent în aditivii alimentari, determină o perturbare a raportului calciu-fosfor, afectând reglarea endocrină a homeostaziei calciului. Acest aspect este dăunător pentru sănătatea oaselor [19].
In final, s-ar putea lua în considerare faptul că relația dăunătoare stabilită între modelul alimentar vestic și sănătatea oaselor poate atribuită în parte producției endogene mai mari de acizi. Într-un mediu acid, osul acționează ca un furnizor de mediu alcalin, pentru a menține echilibrul acido-alcalin, ceea ce duce la pierderea progresivă a masei minerale osoase [20].
Dieta asiatică
Populațiile asiatice urmează modele dietetice în care aportul de soia și pește sunt mai mari, în comparație cu cele ale populațiilor occidentale. Această grupă de populație prezintă o incidență semnificativ mai mică a fracturilor osteoporotice. Într-adevăr, mai multe meta-analize au demonstrat că suplimentarea cu izoflavone din soia și acizi grași omega-3 a îmbunătățit starea de sănătate osoasă la femei [21].
Dovezile din studiile epidemiologice susțin ideea că aportul alimentar de izoflavone din soia atenuează pierderea osoasă indusă de menopauză, îmbunătățind formarea osoasă și scăderea resorbției osoase [22].
Un alt studiu, realizat într-o populație coreeană, a arătat că un consum crescut de fructe, orez alb și legume, ar putea reduce riscul de osteoporoză la femeile coreene aflate în postmenopauză [23] în comparație cu consumul unei diete bogate în carne, alcool și zahăr. Un alt studiu, într-o cohortă de femei japoneze aflate în postmenopauză, a constatat o asociere pozitivă intre consumul de natto (soia fermentată) și DMO a coloanei vertebrale lombare. Consumul de natto ar putea fi recomandat pentru prevenirea pierderii osoase în perioada de postmenopauză [24].
Dietele vegetariene
S-a observat ca în general, dietele vegetariene conțin cantități mai mici de calciu, vitamina D, vitamina B-12, proteine și acizi grași omega-3, nutrienți care un rol important în menținerea sănătății osoase. Cu toate acestea, dietele vegetariene sănătoase conțin, de obicei, cantități mai mari de compusi nutritivi implicați în sanatatea oaselor cum sunt magneziul, potasiul, vitamina K, precum și o gamă extrem de variată de fitonutrienți antioxidanți și anti-inflamatori.
Există puține studii disponibile, corelate cu examinarea dietelor vegetariene și fracturile conexe. Un studiu prospectiv din Anglia a constatat că riscul de fractură a fost mai mare la vegani, atribuit unui aport mai mic de calciu (<525 mg/zi), dar nu s-a constatat nicio diferență între consumatorii de carne/pește și lacto-ovo-vegetarieni [25].
La persoanele care aderă la diete vegetariene este necesară o selecție atentă a alimentelor, adăugarea alimentelor fortificate sau chiar a suplimentelor, pentru evitarea unui potențial deficit de nutrienți, asigurarea unui echilibru osos sănătos și reducerea riscului de fractură.
În una din cele mai recente meta-analize publicate, modelul alimentar denumit “Meat/Western”, caracterizat printr-un consum ridicat de carne roșie și carne procesată, cereale rafinate și dulciuri, a fost asociată pozitiv cu o BMD mai mică și un risc mai mare de fractură. Acest model alimentar a fost comparat cu modelele „sănătoase”, caracterizate printr-un consum ridicat de fructe și legume, asociate cu un risc scăzut de DMO scăzut. În plus, modelul „Sănătos” a avut un efect preventiv semnificativ asupra riscului de fractură, în timp ce modelul “Meat/Western” a crescut semnificativ riscul de fractură [26].
Interdependențele dintre nutrienți ar putea fi o parte a explicațiilor pentru eterogenitatea rezultatelor din diferitele studii și meta-analize publicate. Studiile bazate pe modele dietetice sunt foarte importante pentru extinderea cunoștințelor și facilitarea recomandărilor din practică. Acestea ar trebui să completeze studiile substanțelor nutritive unice și alimentelor speciale în ceea ce privește sănătatea oaselor.
Dieta și osteoporoza – Concluzii
Dezvoltarea de programe de încurajare a schimbărilor stilului de viață (în special aportul echilibrat de nutrienți) este imperativă pentru reducerea riscului de osteoporoză, alături de activitatea fizică regulată.
În general, aderarea la un model alimentar sănătos, bazat in special pe consum de fructe, legume, cereale integrale, nuci și leguminoase și evitarea produselor alimentare prelucrate sunt considerate benefice pentru sănătatea oaselor, scăderea riscului de osteoporoză și fracturi.
Bibliografie
