Urmareste pe

Clasificarea interactiunilor

Introducere

Asocierea tratamentului medicamentos cu suplimente alimentare (plante medicinale, vitamine, minerale) sau alimente funcţionale impune atât farmacistului, nutriţionistului, cat si insusi pacientului o bună cunoaştere a potenţialelor efecte adverse sau chiar toxice ale anumitor combinaţii.

Medicamentul reprezintă o substanţă sau combinaţie de substanţe (naturale sau de sinteză) cu proprietăţi preventive sau curative, folosit fie pentru refacerea, corectarea sau modificarea funcţiilor fiziologice, fie pentru stabilirea unui diagnostic medical.

Denumirile de aliment şi alimentaţie provin din latinescul alimentum, care la rândul sãu derivã din “alem – a hrãni”.

Prin aliment se înţelege un produs în stare naturalã sau prelucratã care conţine substanţe necesare organismului pentru întreţinerea activitãţii vitale. Componentele alimentelor utile organismului se definesc frecvent ca substanţe sau elemente nutritive. În organismul uman alimentele sunt supuse unor procese de biotransformare chimică.

Medicamentele pot interacţiona cu nutrienţii alimentari, cu efect asupra  statusului nutriţional sau al eficacităţii tratamentului medicamentos.

Statusul nutriţional este afectat fie prin modificarea apetitului, fie prin  acţiunea la nivelul absorbţiei, metabolizării sau eliminării nutrienţilor.

Clasificarea interacţiunilor  dintre  medicamente şi alimente

Clasificarea interacţiunilor se poate face în funcţie de tipul substantei care produce efectul sau care îşi modifică comportamentul datorită administrării medicamentelor simultan cu ingestia de alimente, in doua categorii:

1. Interacţiunea medicament-nutrient

Reprezintă rezultatul interacţiunii dintre un medicament şi un nutrient care care nu este prezent pentru fiecare în parte (ex tetraciclina şi ciprofloxacina pot forma compuşi insolubili cu Ca din lapte)

Principiul activ medicamentos poate modifica absorbţia sau utilizarea digestivă a nutrienţilor. Aceast tip de interactiune are relevanta deoserbita in tratamentele destinate afectiunilor cronice.

2. Interacţiunea aliment-medicament

În cadrul acestui tip de interacţiune, alimentele, prin componentele lor (nutrienţi, aditivi, poluanţi) alterează comportamentul farmacocinetic sau farmacodinamic al medicamentelor.

In funcţie de natura lor, interacţiunile medicament-aliment se pot clasifica în trei categorii:

  1. Interacţiuni fizico-chimiceacestea au loc în tractul digestiv, înaintea fazei de absorbţie.
  2. Interacţiuni farmacodinamice desfăşurate la nivel enzimatic, al receptorilor sau canalelor ionice;
  3. Interacţiuni farmacocineticeîn fazele de:  absorbţie, distribuţie, transport, metabolizare sau eliminare a medicamentului. [1]

În cadrul interacţiunilor farmacocinetice are loc modificarea nivelului plasmatic al subtantelor ative. Exemplu: scaderea ratei de absorbtie a antibioticelor la administrarea lor impreuna cu alimentele.

Interactiunile farmacodinamice au loc la nivelul receptorilor. Substantele active din medicamente sau alimente care au afinitate pentru anumiti receptori, se pot antrena in actiuni de competitie pentru acestia, rezultatul constand in potentarea sau antagonizarea efectelor lor initiale.

Medicamentul insusi poate avea o influenţă negativa asupra statusului nutriţional. Exemplu: actiunea antipsihoticelor atipice asupra greutăţii corporale, a glicemiei sau al tabloului lipidic sanguin.[2]

 

Bibliografie

1. Filip, L. (2013) Interacţiuni medicament-aliment, suport de curs „Master Nutriţia şi Calitatea vieţii”,  Universitatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Hatieganu”, Cluj-Napoca;
2. Brink G van den, (2005) Interacties tussen voeding en  geneesmiddelen, în „Informatorium voor Voeding en Diëtetiek

Copy Protected by Chetan's WP-Copyprotect.