Tromboza venoasă profundă (TVP) și embolia pulmonară (EP) sunt două afecțiuni care fac parte din tromboembolismul venos (TEV).
Tromboembolismul venos se produce la blocarea unei vene profunde de către un cheag de sânge, cel mai adesea la nivelul picioarelor. Cheagul se poate rupe și ajunge prin intermediul vaselor de sânge în plămâni, cauzând embolia pulmonară. Aceasta este o condiție gravă, care pune în pericol viața persoanei afectate.
Tromboza venoasă profundă este reprezentată de formarea trombilor în lumenul venelor profunde, afectând de obicei membrele inferioare (venele tibiale, poplitee sau femurale). Apare mai frecvent la persoanele cu vârste mai mari de 50 ani, putând fi declanșată de mai mulți factori: obezitatea, afecțiunile sau traumatismele venoase, varicele, fumatul, sarcina, contraceptivele orale, tratamentele hormonale (estrogeni), statul prelungit pe scaun, antecedentele familiale (tromboză venoasă profundă sau coagulopatii congenitale), insuficiență cardiacă, colite inflamatorii cronice sau neoplasme.
Embolia pulmonara este reprezentată de obstrurarea uneia dintre ramurile arterei pulmonare, fiind o cauză importantă de mortalitate. Consecintele unei embolii pulmonare pot fi insuficiența respiratorie acută și deficitul circulator. Cu apariție bruscă, embolia se manifestă printr-o jenă respiratorie, durere la baza toracelui, palpitații, transpirație și hemoptizie.
Simptome
Simptomatologia TVP include: edemul, creșterea temperaturii membrului afectat, durere locală, înroșirea tegumentelor din teritoriul venos trombozat.include: edemul, creșterea temperaturii membrului afectat, durere locală, înroșirea tegumentelor din teritoriul venos trombozat.
Factori de risc
Rasa și etnia: un risc mai mare de tromboembolism venos apare la populația de culoare, acesta fiiind mai scăzut la locuitorii din Asia-Pacific și latini, comparativ cu populația caucaziană.
Episoade anterioare de TVP sau PE: acest istoric al pacientilor este indicator major de risc.
Vârsta: riscul crește odată cu vârsta, în parte din cauza comorbidităților asociate.
O intervenție chirurgicală recentă: intervențiile chirurgicale majore (ortopedice, toracice, abdominale și genito-urinale) prezintă cel mai mare risc. De aceea sunt necesare evaluări individualizate ale riscurilor pentru a stabili dacă intervențiile chirurgicale minore necesită și profilaxie.
Traumele: exemplele includ fractura coloanei vertebrale, a pelvisului, femurului sau tibiei.
Coagulopatii ereditare: factorul V Leiden și mutațiile genei protrombina cauzează aproximativ 50% din coagulopatiile moștenite. Deficiențele de antitrombină și proteinele C/S, nivelurile crescute de fibrinogen și alte tulburări de coagulare cresc, de asemenea, riscul. Pierderea fetală recurentă în timpul celui de-al doilea sau al treilea trimestru sugerează o trombofilie moștenită sau prezența anticorpilor antifosfolipidici.
Neoplasme și tulburări mieloproliferative: tromboza recurentă sub tratament anticoagulant este mai frecventă la pacienții cu malignitate asociată.
Imobilizarea prelungită: staza venoasă este frecventă în timpul convalescenței postoperatorii, călătoriilor prelungite cu avionul, pacienților spitalizați și șoferilor de camion pe distanțe lungi.
Cateterul venos central permanent.
Sarcina și hormonii exogeni: fibrinoliza poate fi afectată atât în timpul sarcinii și postpartum, cât și sub inflenta contraceptivelor orale și a terapiei de substituție hormonală. Pacientele cu vârste peste 35 de ani care utilizează contraceptive orale și sunt fumatoare prezintă un risc mai mare.
Sexul: TVP afectează mai frecvent bărbații.
Anemia falciformă, insuficiența cardiacă, boala inflamatorie intestinală, creșterea anticorpilor antifosfolipidici, sindromul nefrotic, obezitatea, ateroscleroza și hiperhomocisteinemia cresc, de asemenea, riscul de TVP [1].
Diagnostic
Procedurile de diagnosticare trebuie să diferențieze TVP de alte tulburări care provoacă simptome similare. Evaluarea inițială de laborator ar trebui să includă hemoleucograma completă și numărul de trombocite, testele de coagulare (de exemplu, timp de protrombină, timp de tromboplastină parțială activată), teste ale funcției renale și hepatice și analize de urină. În diagnosticul diferențial sunt incluse insuficiența venoasă, ruptura musculară, ruperea chistului popliteu (Baker), celulita, limfedemul, leziunile și fracturile traumatice, precum și etiologia idiopatică.
Diagnosticul se stabilește cu ajutorul ultrasonografiei Doppler a ambelor membre inferioare care poate vizualiza trombul, în prezența simptomatologiei descrise anterior și a unor teste pozitive (D-dimeri, CT sau a angiografie). Screeningul combinat, D-dimer și cel puțin o modalitate de imagistică, poate fi cel mai eficientă metodă de diagnostic.
Tratament
Pentru reducerea mortalității cauzate de TEV, prevenția este mult mai eficientă decât tratamentul. Educația pacientului și profilaxia celor cu risc crescut sunt de o importanță capitală.
Pacienții cu TVP sunt tratați inițial cu anticoagulante orale directe, heparină intravenoasă sau cu heparină subcutanată cu greutate moleculară mică (HBPM), împreună cu cu warfarină.
Pacienții cu TVP necomplicate sunt, în general, tratați timp de 3-6 luni. Pacienții cu episoade multiple de TVP, risc crescut de recidivă, EP asociată, cancer sau coagulopatii pot necesita anticoagulare cu warfarină prelungită sau chiar pe viață.
Tratamentele nefarmaceutice recomandate pentru TVP includ ridicarea membrului afectat și aplicarea de comprese calde în zona afectată.
Dacă terapia anticoagulantă nu este viabilă (de exemplu, pacientul are hemoragie activă), dispozitivele externe de compresie pot fi o alternativă mecanică pentru profilaxia și tratamentul TVP.
Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene sunt contraindicate in TVP și EP, deoarece pot masca simptomele unui nou tromb. Terapia cu aspirină nu este adecvată pentru prevenirea formării TVP sau PE.
Considerente nutriționale
TVP este rară în societățile în care dietele se bazează în principal pe alimente nerafinate pe bază de plante, si mai puțin pe cele animale si pe alimentele foarte procesate. Acest tip de alimentație include mai puține grăsimi, fiind mai bogat în fibre alimentare [7,8]. Cu toate acestea, aportul alimentar influențează factorul VIIc, factorul VIIIc și factorul von Willebrand, la rândul lor corelați cu riscul de tromboembolism venos [9].
În plus, aportul scăzut de fibre este asociat cu o activitate mai mare a Inhibitorului activatorului plasminogenului-1 (PAI-1), principalul inhibitor al fibrinolizei în organism [10]. Dietele cu conținut scăzut de grăsimi, bogate în fibre, combinate cu exerciții fizice, stimuleaza fibrinoliza, contribuind la reducerea riscului de TVP [11,12]. Unii cercetători au emis ipoteza că persoanele care urmează diete cu conținut scăzut de fibre, prin efortul de evacuare a scaunelelor tari cresc presiunea intravenoasă [6]. In concluzie, dietele bogate în fibre ajută la prevenirea acestor probleme.
Factori nutriționali asociați cu reducerea riscului de TVP
Dietele cu conținut scăzut de grăsimi, bogate în fibre
Concentrațiile crescute de colesterol din sânge sunt asociate cu riscul de TVP. Unele dovezi sugerează că cresterea simultană a colesterolului și trigliceridelor contribuie la acest risc. Reducerea semnificativă a colesterolului alimentar și a grăsimilor saturate, impreună cu creșterea aportului de fibre alimentare au un efect major asupra profilului lipidic sanguin. Dietele cu conținut scăzut de grăsimi, cele vegetariene și vegane sunt condiderate deosebit de eficiente in atingerea acestui obiectiv. S-a observat ca nivelurile crescute de fibrinogen (un alt factor de risc pentru TVP) sunt mai scăzute la persoanele care urmează diete vegetariene.
Consumul de fructe și legume
În cadrul studiului „Atherosclerosis Risk in Communities” (ARIC), s-a observat ca la persoanele care consumau zilnic aproximativ 5 porții de fructe și legume, riscul de tromboembolism venos (TVP sau embolie pulmonară) era redus la jumătate în comparație cu cei care consumau mai puțin de 2,5 porții pe zi.
Fructele și legumele sunt, de asemenea, importante pentru pacienții care urmează tratament anticoagulant [18]. Pacienții cu un aport scăzut de alimente bogate în vitamina K au un control mai puțin stabil al anticoagulării decât cei cu aporturi mari. Un studiu dublu-orb randomizat, efectuat pe 200 de pacienți cu tratament anticoagulant a arătat că suplimentarea zilnică cu 100 μg vitamina K a îmbunătățit controlul anticoagulant.
Controlul greutății
Obezitatea crește riscul de apariție a TVP. Acest riscul se poate datora unei creșteri a nivelelor de PAI-1 corelată cu obezitatea sau unei creșteri asociate a presiunii venoase.
Evitarea cărnii roșii și a produselor din carne procesată
Deși nu pare să existe o relație directă între consumul de carne roșie și cea procesată și riscul de TVP, consumul crescut al acestor alimente este legat de un risc crescut de cancer și boli cardiovasculare, ambele implicate în creșterea riscului de apariție a TVP.
Articol preluat din Nutrition Guide for Clinicians:
Barnard, Neal D., editor. „Deep Venous Thrombosis.” Nutrition Guide for Clinicians, 3rd ed., Physicians Committee for Responsible Medicine, 2020.
