Mâncatul compulsiv sau Binge Eating Disorder (BED) este o tulburare de alimentație severă, caracterizată prin episoade recurente în care se consumă cantități mari de alimente în perioade scurte de timp. De obicei este însoțit de un sentiment de pierdere a controlului în timpul mâncatului, rușine, suferință sau vinovăție după încheierea acestui episod, dar nu este urmat de măsuri compensatorii nesănătoase (provocarea vomei sau a laxației) pentru a contracara consumul alimentar excesiv.

Persoanele afectate de acest dezechilibru simt nevoia de a mânca în exces, în mod regulat: cel puțin o dată pe saptamână, într-o perioadă de 3 luni sau mai mult.

Mâncatul compulsiv a fost validat in anul 2013 ca tulburare psihică, de către American Psychiatric Association’s Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders, Fifth Edition (DSM-5).

Criterii de diagnostic

Diagnosticul este pus pe baza episoadelor recurente de mâncat compulsiv. Un episod de mâncat compulsiv se caracterizează prin prezenta ambelor situatii:

  • Consumul, într-o perioadă scurtă de timp (de exemplu, în app. 2 ore), a unei cantităti de alimente, mult mai mare decât ar putea mânca majoritatea oamenilor într-o perioadă similară de timp, în circumstanțe similare.
  • Un sentiment de lipsă de control asupra mancatului, în timpul episodului (de exemplu, un sentiment că nu se poate opri din mâncat sau nu poate controla ce sau cât de mult mănâncă).

Episoadele de mancat compulsiv sunt asociate cu trei (sau mai multe) din următoarele aspecte, in care pacientul:

  • Mănâncă mult mai repede decât în mod normal;
  • Mănâncă până când se simte incomod de plin;
  • Consumă cantități mari de alimente atunci când nu simt senzatia de foame;
  • Mănâncă singur din cauza senzației de jenă, legată de cât de mult mănâncă.
  • Prezinta senzație de dezgust fata de sine, este deprimat, sau se simte foarte vinovat după ce mănânca.
  • Mâncatul compulsiv apare, în medie, cel puțin o dată pe săptămână timp de 3 luni;
  • Mâncatul compulsiv nu este asociat cu utilizarea recurentă a comportamentelor compensatorii necorespunzătoare (de exemplu, autoinducerea vomei, laxatiei) ca în bulimia nervoasa și nu apare exclusiv în cursul bulimiei sau anorexiei nervoase.

Semnalele de avertizare și simptomele mâncatului compulsiv

Emoționale și comportamentale

  • In casă pot fi gasite indicii ale mâncatului compulsiv, inclusiv dispariția unor cantități mari de alimente în perioade scurte de timp sau prezenta multor ambalaje și recipiente goale care indică consumul unor cantități mari de alimente;
  • Adoptarea unor practici alimentare noi, cu diete foarte restrictive;
  • Teama de a mânca în public sau cu alții;
  • Ascunde si/sau strânge mâncare în locuri ciudate;
  • Creează programe de stil de viață sau ritualuri pentru a face timp pentru sesiunile de mancat compulsiv;
  • Se retrage din grupurile de prieteni și activitățile obișnuite;
  • Tine frecvent „diete”;
  • Arată o preocupare extesivă cu privire la greutatea corporală și felul in care arată;
  • Se verifică frecvent în oglindă pentru defecte percepute în aparență;
  • Are episoade secrete recurente de mancat compulsiv (mananca intr-o perioada discreta de timp o cantitate mare de alimente, care este mult mai mare decât majoritatea persoanelor ar mânca în circumstanțe similare); simte lipsa de control asupra capacității de a opri consumul;
  • Perturbarea comportamentelor alimentare normale, inclusiv consumul pe tot parcursul zilei, fără mese planificate; sărind peste mese sau luând porțiuni mici de alimente la mese regulate; angajarea în posturi sporadice sau diete repetitive;
  • Dezvoltarea ritualurilor alimentare (de exemplu, consumul unui singur aliment sau al alimentelor dintr-un singut grup alimentar, mestecarea excesivă și nepermiterea atingerii alimentelor).
  • Mănâncă singur din jenă, relativ la cantitatea de alimente consumate;
  • Prezintă sentimente de dezgust, depresie, sau vinovăție după supraalimentare;
  • Prezintă fluctuații mari în greutate;
  • Are sentimente de stimă de sine scăzută.

Fizice

  • Fluctuații vizibile în greutate;
  • Crampe stomacale, alte probleme gastro-intestinale nespecifice (constipație, reflux acid etc.);
  • Dificultăți de concentrare.

Consecințele mâncatului compulsiv asupra stării de sănătate


Riscurile pe care mâncatul compulsiv le aduce sănătații sunt cel mai frecvent asociate cu obezitatea clinică, stigmatul greutății corporale și variațiile ciclice ale greutății corporale (efectul yo-yo).

Cele mai multe persoane diagnosticate cu obezitate nu prezintă tulburări de alimentatie de tip binge eating. Cu toate acestea, dintre persoanele cu tulburări de alimentație, până la două treimi sunt diagnosticați clinic cu obezitate. Cei care au tulburări asociate mâncatului compulsiv tind să aibă greutate corporală normală sau mai mare decât media.

Tulburările de alimentație se pot intâlni la persoane cu orice greutate corporală (subponderali, normali, supraponderali sau obezi).

Cauzele mâncatului compulsiv

Deocamdată nu se cunosc adevaratele cauze ale acestui comportament. Se presupune ca ar fi implicați mai multi factori, incepând de la cei ereditari si pană la motive psihologice.

Un posibil factor declansator ar fi adoptarea unor diete foarte restrictive, care ar putea creste dorinta de a manca. Unele persoane ar putea fi foarte sensibile la anumite indicii alimentare, ca de exemplu imagini cu mancăruri sau anumite mirosuri.

Această tulburare se poate declansa in urma unor evenimente stresante sau traumatice din viață, cum ar fi spre exemplu decesul unei persoane dragi.

Tratament

Primul pas in tratamentul mâncatului compulsiv este stabilirea cu precizie a diagnosticului. Pentru acesta, este necesar un consult in care medicul examinează fizic pacientul si ii adresează un set de intrebări legate de obiceiurile alimentare, probleme emoționale, imaginea despre sine sau sentimentele sale raportate la mancare.

Cheia rezolvării problemelor emotionale se alfă in discuțiile pe această temă, purtate cu un psiholog.

  • Terapia cognitiv comportamentală isi propune sa schimbe modelele negative de gandire care pot declansa dorinta de a manca.
  • Terapia interpersonală abordează pacientul din perspectiva factorilor interpersonali (dificultați aparute in relațiile cu membrii familiei, prieteni sau colegi, etc), ca posibili factori declansatori ai comportamentului compulsiv.

Colaborarea cu un dietetician va contribui la stabilizarea greutății corporale si adoptarea unei alimentații sănătoase. Se va pune accent pe păstrarea unui jurnal alimentar in perioada de recuperare.

In anumite situații, medicul poate prescrie tratament farmacologic specific.

Concluzii

Mâncatul compulsiv poate fi prevenit prin urmărirea cu atentie a manifestărilor descrise: dorinta de a mânca in exces, cu sau fară senzație de foame, insoțită de sentimente ca: vină, rusine, impulsivitate sau lipsa respectului de sine.

La recunoasterea acestor semne, nu ezitați să cereți ajutor de specialitate. In felul acesta se poate interveni cât mai devreme in rezolvarea unor aspecte ce se pot transforma altfel in tulburări de alimentație, cu repercusiuni grave asupra sănătătii.

Letitia Mates

Update articol: 29.01.2021

Surse bibliografice: