Boala inflamatorie intestinala

Boala inflamatorie intestinală se caracterizează prin episoade repetitive de inflamație a tractului gastro-intestinal, cauzate de un răspuns imun anormal la microflora intestinală. Boala inflamatorie intestinală (IBD) cuprinde două tipuri de boli intestinale idiopatice, diferențiate prin localizarea și adâncimea în peretele intestinal: Colita ulcerativă (UC) si Boala Crohn (CD).

Colita ulcerativă implică inflamația difuză a mucoasei colonului. Cel mai adesea afectează rectul (proctita), dar se poate extinde în sigmoid (proctosigmoidită), dincolo de sigmoid (colită ulcerativă distală), sau să includă întregul colon (pancolită) [1].

Zonele afectate sunt continue, încep de obicei de la rect si se răspandesc mai departe spre colon. Inflamația este superficială, afecâtnd doar mucoasa colonului [2].

Colita ulcerativa [2].

Boala Crohn poate produce ulcerații ale oricărei părți a tractului gastro-intestinal (de la gura la anus), cel mai adesea la nivelul ileonului terminal și colonului. Zonele afectate apar în „patch-uri” aflate lângă zonele de țesut sănătos. Inflamația poate cuprinde mai multe straturi ale pereților tractului gastrointestinal [2].

Boala Crohn [2].

Ambele boli sunt clasificate în funcție de amploare (ușoară, moderată sau severă) și localizare. Boala Crohn este clasificată, de asemenea, în funcție de fenotip, în inflamatorie, structurală, sau penetrantă [1].

Etiologie

IBD apare la persoanele cu sensibilitate genetică și implică un „atac” autoimun caracterizat printr-un răspuns inflamator inadecvat, ce poate fi îndreptat împotriva microbiotei intestinale. Cauza IBD nu este incă pe deplin cunoscută, în etiologia ei fiind incriminați factori genetici, imunologici sau de mediu. Singura caracteristică consecventă a bolii Crohn este că are o legătură puternică cu tutunul. Pe de altă parte, se pare că fumatul protejează împotriva colitei ulcerative. Rolul dietei in aparitia acestei patologii rămâne discutabil.

Gena CARD15 a fost asociată cu IBD. Din cauza caracteristicilor sale polimorfe însă, nu este posibil să se determine care parte a tractului gastrointestinal va fi afectată. Rolul genelor în aparitia colitei ulcerative nu este la fel de important ca în boala Crohn.

Atât boala Crohn, cât și colita ulcerativă prezintă mai multe manifestări extraintestinale. În timp ce la majoritatea pacienților bolile pot fi distinse, la cel puțin 10% dintre pacienți, caracteristicile lor sunt atât de similare încât diferențierea este aproape imposibilă [1].

Epidemiologie

Boala inflamatorie intestinală este mult mai răspândită în America de Nord și Europa decât în Asia sau Africa. Deși cele mai multe cazuri apar la persoanele cu vârsta cuprinsă între 15 și 30 de ani, până la 25% dintre pacienți fac boala până la adolescență.

Se pare că există o distribuție bimodală, cu un al doilea vârf de 10-15% după vârsta de 60 de ani. Boala Crohn este mai frecventă la femei în comparație cu bărbații, iar colita ulcerativă pare să fie la fel de prezentă la ambele sexe. IBD este, în general, o tulburare a țărilor dezvoltate și cu climate mai reci [1].

Fiziopatologie

Sistemul imunitar intestinal este cheia patogenezei bolii inflamatorii intestinale. Epiteliul intestinal previne intrarea bacteriilor sau a antigenilor în circulație prin joncțiuni intercelulare sigilate. În IBD, aceste joncțiuni sunt alterate, fie de la o defecțiune a funcției primare de barieră, fie ca urmare a inflamației severe.

Mecanismele suplimentare de protecție includ producerea de mucus (celulele goblet si Paneth) cu activitate antimicrobiană intrinsecă. Reacțiile inflamatorii excesive duc la deteriorarea continuă a epiteliului și la expunerea ulterioară la microbi intestinali, promovând agravarea inflamației [1].

Colita ulcerativă

În colita ulcerativă, persistă o inflamație a mucoasei care duce la edem, ulcere, sângerări și pierderi de electroliți. Inflamația din colita ulcerativă începe de obicei în rect și progresează într-un mod neîntrerupt spre colonul proximal.

Colita ulcerativă predispune pacienții la manifestări extraintestinale, apărute la nivelul pielii, ochilor și oaselor.  Cel mai frecvent s-au intalnit artropatii inflamatorii și colangită sclerozantă primară. Colita ulcerativă atacă preferențial ileonul și colonul, dar poate implica esofagul, duodenul sau stomacul. Debutul cazurilor pediatric afectează intr-o mai mare masură tractul gastrointestinal superior [1,3].

Boala Crohn

În boala Crohn sunt prezente leziunile „skip” (distribuția parcelară a inflamației). La aproape 20% dintre pacienți, boala rămâne limitată la rect. Pancolita este observată la aproximativ 15% dintre pacienți. Pe măsură ce boala devine cronică, colonul devine mai rigid și mai scurt (aspect de „țeavă de plumb”).

Boala Crohn poate afecta orice segment al tractului gastrointestinal, cu apariția de stricturi, inflamații sau chiar fistule (in special la nivel anorectal). Caracteristica cheie a bolii Crohn este că implică toate straturile intestinului (transmural), afectând in mod special colonul și ileonul. Aceasta boală predispune pacienții la manifestări extraintestinale: artrită, stomatită aftoasă, uveită, eritem nodos și spondiloartropatie anchilozantă.

În boala Crohn, incidența bolilor de rinichi și a calculilor biliari este ridicată din cauza malabsorbției sărurilor biliare și a acizilor grași [1].

Simptomatologie

Colita ulcerativă prezintă cel mai frecvent diaree cu sânge, cu sau fără mucus. Pacienții descriu frecvent tenesme (senzație de evacuare incompletă a scaunului) și dureri abdominale. Durerile sunt localizate de obicei in partea stânga a abdomenului.

Manifestările bolii Crohn variază considerabil în funcție de regiunea gastrointestinală implicată. Ele variază în funcție de etiologia inflamației, a formării fistulei sau a stricturii. Simptomatologie: durere, pierdere în greutate și scaune diareice cu sângerari.

Copiii afectați pot prezenta întârziere a creșterii și/sau întârziere în maturizarea sexuală.

Conform Organizației Mondiale de Gastroenterologie (World Gastroenterology Organization), simptomele bolii inflamatorii intestinale sunt:

  • Diareea – poate fi asociată cu sânge sau mucus; diareea poate apărea, de asemenea, pe timp de noapte; poate fi prezentă incontinența fecală;
  • Unii pacienți cu colită ulcerativă pot prezenta constipație atunci când boala este localizată la nivelul rectului;
  • Dureri abdominale, tenesme și senzația de urgență severă de defecare;
  • Boala Crohn poate prezenta durere abdominală dreaptă, iar colita ulcerativă – in partea stangă;
  • Greața și vărsăturile sunt mai frecvente în boala Crohn.

Examen fizic

  • Frecvent: tahicardie, anxietate, febră și deshidratare;
  • In funcție de anemie – paloare;
  • Megacolonul toxic poate prezenta durere severă, febră, distensie abdominală, frisoane și letargie. Acesta este o urgență chirurgicală;
  • În boala Crohn, se pot observa fistule anale, abcese sau chiar prolaps rectal;
  • Prezenta sângelui ocult;
  • La copii se poate observa întârzierea creșterii [1,3].

Diagnostic

Diagnosticarea IBD necesită o evaluare a constatărilor clinice și imagistice, asociate cu prezenta biomarkerilor inflamatori și rezultatele biopsiilor endoscopice.

  • Constatările hematologice includ: anemie microcitară, leucocitoză și trombocitoză. In ce priveste markerii inflamatori, sunt frecvent crescute nivelele vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH) și proteinei C-reactive de înaltă sensibilitate (hsCRP);
  • Nivelele calprotectinei in materii fecale pot fi folosite ca marker pentru inflamația intestinală;
  • Nivelele de Anticorpi citoplasmatici anti-neutrofile perinucleare (p-ANCA) și Anticorpi anti-Saccharomyces cerevisiae (ASCA) IgA, IgG pot fi crescute în boala Crohn.
  • Pentru a evaluarea eventualelor complicații se folosesc examinări cu ultrasunete (SUA), tomografia computerizată (CT) și imagistica prin rezonantă magnetică (RMN) [1,3].

Tratamentul si managementul bolii

Scopul tratamentului este de a induce remisia, atât a colitei ulcerative, cât și a bolii Crohn. Tratamentul IBD urmarește gestionarea bolii ușoare, moderate și severe.

Tratamentul colitei ulcerative depinde foarte mult de amploarea bolii și prezența manifestărilor extraintestinale. Pentru pacienții cu boală ușoară până la moderată, limitată la rect, se utilizează mesalazina. La boala moderată, refractară la mesalazină, se ia in calcul tratamentul cu glucocorticoizi sau imunomodulatori, ca anticorpii monoclonali TNF-alfa (infliximab).

Tratamentul bolii Crohn depinde de porțiunea tractului GI implicat, gradul de fistulizare, precum și de complicațiile extraintestinale. Tratamentul bolii ileocecale ușoare constă in mesalazină, la care se poate adauga ulterior budesonida orală, pentru a limita efectele secundare sistemice. Pentru boala evoluată este necesară terapia sistemică cu prednison [1,3].

Complicaţii

  • Intestinale: hemoragie, perforare a colonului, fistule anale, abcese pelvine sau perirectale, megacolon toxic, colangiocarcinom, cancer de colon;
  • Extra-intestinale: osteoporoza, tromboza venoasă profundă, anemie, calculi biliari, colangită sclerozantă primară, ulcere aftoase, artrită [1,3].

Mai multe detalii despre tratamentul și administrarea acestor boli, puteți afla din articolul „Rolul nutriției în boala inflamatorie intestinală”. Acesta face parte dintr-un proiect mai amplu, „Rolul nutriției în bolile gastrointestinale cronice”, care va fi completat pe parcursul publicării articolelor aferente.

Letitia Mates

Surse bibliografice:

  1. McDowell C, Farooq U, Haseeb M. Inflammatory Bowel Disease. [Updated 2020 Jun 28]. In: StatPearls [Internet]. Treasure Island (FL): StatPearls Publishing; 2020 Jan-. 
  2. CDC. Inflammatory bowel disease (IBD). [Internet] [Page last reviewed: March 22, 2018, Cited 02.01.2021].
  3. Maaser C, Sturm A, Vavricka SR, Kucharzik T, et al. European Crohn’s and Colitis Organisation [ECCO] and the European Society of Gastrointestinal and Abdominal Radiology [ESGAR] ECCO-ESGAR Guideline for Diagnostic Assessment in IBD Part 1: Initial diagnosis, monitoring of known IBD, detection of complications. J Crohns Colitis. 2019 Feb 01;13(2):144-164.