Deficiența de fier și anemia feriprivă sunt aspecte nutriționale foarte des întâlnite în practica medicală, majoritatea fiind corelate cu deficiențe nutriționale.
Fierul este un nutrient esențial pentru sinteza hemoglobinei și a mioglobinei, vital pentru sănătate. O mare parte din necesarul nostru de fier este furnizată prin reciclarea fierului din globulele roșii. Rezerva de fier a organismului este reglată prin absorbția la nivel intestinal, deoarece capacitatea de excreție a excesului de fier este limitată.
Există trei niveluri ale deficientei de fier, în ordinea creșterii severității acesteia: epuizarea depozitelor de fier, deficiența funcțională de fier și anemia prin deficit de fier (anemia feripriva).
Deficiența de fier
Deficitul de fier limitează transportul oxigenului spre celule, manifestat prin slăbiciune, oboseală, scăderea capacității imunitare, dificultăți de respirație, sensibilitate la frig și palpitații. La femeile însărcinate, anemia feriprivă poate conduce la naștere prematură, greutate mai mică a fătului sau chiar la creșterea mortalității infantile. Alte posibile manifestări includ întârzierea psihomotorie la sugari și afectarea funcției cognitive.
Anemia feriprivă
Este una dintre cele mai frecvente deficiențe nutriționale, care afectează aproximativ 25% din populația globală, în special femeile tinere și copiii. Cel mai mare risc al deficienței de fier îl au persoanele care urmează diete foarte restrictive. In țările în curs de dezvoltare acest lucru se datorează de obicei accesului limitat la alimente, pe când în țările occidentale, se observă frecvent la femeile tinere care urmează diete hipocalorice, destinate scăderii în greutate.
Deficitul de fier nu este întotdeauna cauzat de aportul alimentar, putând aparea și in urma unor afecţiuni medicale. Dintre acestea se pot enumera: tratamentul prin dializă la persoanele cu insuficiență renală cronică, inflamația gastrointestinală (boala Crohn sau boala celiacă), pierderile de sânge de la nivel gastrointestinal (asociate cu cancerul colorectal, tratamente cu antiinflamatoare nesteroidiene sau boli genito-urinare). Aportul excesiv de zinc (prin suplimentare) poate afecta, de asemenea, absorbția fierului [1].
Tipuri și surse de fier alimentar
In alimentație, fierul este disponibil sub două forme: fier hemic, componentă a alimentelor de provenientă animală (în special carne și produse din carne) și fier non-hemic, întâlnit atât în produsele de origine animală, cât și în alimentele vegetale.
Fierul non-hemic
Alimentele vegetale conțin doar fier non-hemic, întalnit în mod natural în cerealele integrale, cereale de mic dejun și pâine, fasole uscată și restul leguminoaselor, legumele cu frunze verde închis, fructe deshidratate, precum si in nuci și semințe. Multe dintre cerealele pentru micul dejun și unele sortimente de pâine sunt, de asemenea, fortificate cu fier [1]. Aportul alimentar cresut de fier hemic este asociat cu risc crescut de cancer colorectal [2].
Fierul hemic
Fierul hemic este absorbit din alimente cu o rată relativ constantă de aproximativ 23%, independent de alți factori alimentari. In schimb, absorbția fierului non-hemic variază în funcție de anumiți factori alimentari. Pe măsură ce depozitele de fier ale organismului scad, procentul de fier non-hemic absorbit crește semnificativ.
| Alimente | Fier /100 g |
| Alimente vegetale | |
| Semințe de dovleac | 10.0 mg |
| Semințe de canepă | 8 mg |
| Semințe de chia | 7.6 mg |
| Rosii uscate la soare | 5.6 mg |
| Semințe de susan/pastă tahini | 5.2 mg |
| Nuci caju | 5.0 mg |
| Pâine cu mix de cereale | 4.7 mg |
| Spanac, crud | 3.5 mg |
| Caise uscate | 3.1 mg |
| Tofu, solid | 2.9 mg |
| Curmale deshidratate | 2.6 mg |
| Linte/soia/fasole | 1.8–2.2 mg |
| Amarant, gatit | 2.1 mg |
| Tofu, moale | 1.8 mg |
| Quinoa, gatită | 1.5 mg |
| Smochine deshidratate | 1.4 mg |
| Fasole fiartă | 1.0 mg |
| Alimente de proveniență animală | |
| Ficat, pui/carne de vită/vițel | 6.0–11.0 mg |
| Carne de vită, friptură, la grătar | 3.3 mg |
| Cotlet de miel, la grătar | 2.9 mg |
| Carne de vită, friptură, la grătar | 2.2 mg |
| Carne de vită, file, slabă, la grătar | 2.2 mg |
| Ou, întreg, fiert | 1.6 mg |
| Somon, Atlantic, la grătar | 1.3 mg |
| File de porc | 1.0 mg |
| Piept de curcan, preparat la cuptor | 0.6 mg |
| Piept de pui, preparat la cuptor | 0.5 mg |
| Brânză, cheddar | 0.2 mg |
| Lapte integral | 0.04 mg |
Rolul nutriției in deficiența de fier și anemia feriprivă
Verdețurile și leguminoasele
Printre cele mai sănătoase surse de fier se pot enumera verdețurile (legumele de frunze), leguminoasele (lintea, mazărea, fasolea, năutul), cerealele integrale, semințele, unele fructe deshidratate. Deși persistă încă mitul conform căruia alimentele de proveniență animală (în special carnea) sunt cele mai bune surse de fier, o dietă vegetariană echilibrată care include leguminoase, cereale integrale și legumele cu frunze verzi oferă cu mare ușurință un aport adecvat de fier [3]. S-a observat că incidența anemiei feriprive în rândul persoanelor vegetariene, cu alimentație bine structurată și divesificată, nu este mai mare decât la cei cu alimentație omnivoră [4].
| Surse alimentare de fier – portii | Fier/portie |
| Amarant fiert, 1 cană | 5.2 mg |
| Paine fortificată cu fier, 2 felii | 4.2 mg |
| Linte, mazăre uscată sau fasole, fierte, 1 cană | 3.8 mg |
| Cereale pentru mic dejun, fortificate cu fier | 1.2–3.0 mg |
| Tofu, 1/2 cană (100 g) | 2.9 mg |
| Quinoa, fiartă 1 cană | 2.8 mg |
| Caju, 25 bucăti (50 g) | 2.6 mg |
| Tempeh (soya fermentata), gătit, 100 g | 2.2 mg |
| Drojdie fortificată, 5 g | 1.8 mg |
| Fasole fiartă, 1/2 cană (140 g) | 1.8 mg |
| Soya, 1/2 cană (90 g) | 1.8 mg |
| Caise uscate/deshidratate, 10 jumătăți (50 g) | 1.6 mg |
| Ovăz fiert, 1 cană | 1.3 mg |
| Migdale, prăjite uscat, 20–25 nuci (30 g) | 1.1 mg |
| Orez brun, fiert, 1 cană | 1.0 mg |
| Germeni de grau, 1 lingură (10 g) | 1.0 mg |
| Broccoli, fiert, 1/2 cană (100 g) | 1.0 mg |
Fructele și legumele
Fructele si legumele ajută la absorbția fierului non-hemic. Ele conțin vitamina C și acizi organici (de exemplu, acid citric) care păstrează fierul într-o formă redusă. Acestea contribuie la absorbția fierului non-hemic atunci când sunt consumate la aceeași masă cu sursele alimentare de fier [9]. Vitamina A și carotenoidele par, de asemenea, să crească absorbția fierului prin contracararea efectului inhibitor manifestat de polifenoli și fițati (din cerealelele integrale) asupra absorbției fierului. S-a observat ca prin asocierea vitaminei A unui regim de suplimentare a fierului, are loc o reducere mai mare a anemiei decât doar prin suplimentarea cu fier [7].
Produsele lactate și ouăle
Pe langă faptul ca sunt surse foarte slabe de fier, produsele lactate si ouale scad absorbția fierului alimentar. Cazeina din lapte și anumite forme de calciu inhibă absorbția fierului. În plus, sugarii alergici la laptele de vacă sunt susceptibili la pierderi de sânge intestinal din cauza efectului iritant al produselor lactate la nivelul mucoasei intestinale [5]. La copiii mici s-a observat o asociere inversă între nivelul feritinei serice și consumul de lactate: cu cât aceștia consumă cantități mai mari de lactate, cu atât rezervele de fier ale organismului sunt mai mici. Acest fenomen se datorează atât competiției inonilor bivalenți de calciu și fier proveniți din alimentație (în urma careia calciul se asimilează mai ușor), cât și înlocuirii din dietă a produselor alimentare ce conțin fier, cu lapte sau produse lactate [5].
Ouăle, în special gălbenușurile par, de asemenea, să inhibe absorbția fierului [7,8].
Ceaiul, cafeaua și cacaoa
Nu ar trebui consumate în timpul meselor de către persoanele diagnosticate cu anemie feriprivă, deoarece polifenolii din aceste băuturi pot inhiba absorbția fierului non-hemic. Din acest punct de vedere, ceaiul negru pare să aibă cea mai puternică acțiune [9].
Rolul nutriției in deficiența de fier și anemia feriprivă – sarcina și alăptarea
Aportul adecvat de fier în perioada premergătoare sarcinii
Un aport adecvat de fier înainte de sarcină poate ajuta la prevenirea anemiei atât la mame, cât și la sugari. Deficitul de fier este mai frecvent la femeile de vârstă fertile, în special pe parcursul sarcinii [5]. Necesarul fiziologic de fier crește de aproximativ zece ori în timpul sarcinii și alăptării. Deficitul de fier pe parcursul primului trimestru de sarcină se corelează cu deficiențe în creșterea fetală, dezvoltarea neuronală și comportamentală la descendenți [6,10]. La mamele cu deficit de fier, alăptarea exclusivă conduce adesea la deficit de fier la sugari [11]. In situațiile în care depozitele de fier nu sunt adecvate înainte de concepție, poate fi necesară suplimentarea cu fier pe parcursul sarcinii.
Laptele matern conține fier în cantități semnificative
Alăptarea nou-născuților este de preferat, fiind susținută și promovată din mai multe considerente care privesc atat sănătatea mamei, cat și a copilului. Consumul de lapte de vacă de sugari și copii mici este asociat cu deficit de fier [12]. Formulele de lapte praf nefortificate, destinate sugarilor conțin aproximativ 20% din cantitatea de fier din laptele matern, în timp ce formulele fortificate au un conținut dublu de fier față de acesta. Cu toate acestea, fierul din laptele matern este asimilat mai ușor decât cel din formulele pe bază de soia sau lapte de vacă.
Rolul nutriției în deficiența de fier – Suplimentarea
“Center for Disease Control and Prevention” (USA) recomandă ca suplimentarea de fier să fie individualizată pe baza de screening-ului hemoglobinei la persoanele cu risc [13]. Se evită suplimentarea cu fier în toate situațiile în care nu se stabilește deficiența acestuia prin diagnostic, deoarece depozitele excesive de fier sunt asociate cu creșterea riscului de cancer de colon, boli coronariene [14] și rezistența la insulina [15,16].
Concluzii
- Anemia feriprivă poate fi prevenită, iar dacă se instalează este de obicei usor de tratat.
- Suplimentarea fierului se realizează doar în situații speciale, cu necesar mai mare de fier sau la stabilirea prin diagnostic al deficitului de fier. In aceste cazuri, suplimentarea se individualizează în functie de context și gradul de deficiență. Cel mai fidel mijloc de stabilire al deficitului de fier este testarea nivelului de fier seric (sideremia) și a rezervelor de fier (feritina).
- Vegetarienii care urmează o dietă variată și bine echilibrată, nu prezintă un risc mai mare de anemie feriprivă decât non-vegetarienii.
- O dietă bogată în cereale integrale, leguminoase, nuci, semințe, fructe uscate și legume cu frunze verzi oferă un aport adecvat de fier.
- Vitamina C și alți acizi organici îmbunătățesc absorbția fierului non-hemic, proces care este atent reglat la nivel intestinal.
- Persoanele cu niveluri scăzute ale depozitelor de fier sau cu necesități fiziologice de fier mai mari decât marea majoritate a populației au o rată de asimilare mai mare a fierului, pe când cea de excreție este mai mică.
Pentru îmbunătățirea absorbției fierului este necesară evitarea consumului de alimente bogate in fier sau a administrării suplimentelor alimentare cu fier împreună cu:
- Cafea;
- Ceai (ceai negru, verde);
- Alimente cu un conținut important de fibre (cereale integrale, pâine integrală) sau suplimente alimentare bogate in fibre (din ovăz, soia, psyllium, semințe de in, seminte de canepă, sfeclă, etc);
- Alimente bogate in calciu (lapte, lactate, brânzeturi) sau suplimente alimentare care conțin calciu [17].
Bibliografie:
