Deficiența de fier și anemia feriprivă sunt aspecte nutriționale foarte des intâlnite în practica medicală, majoritatea fiind corelate cu deficiențe nutriționale.
Fierul este un nutrient esențial pentru sinteza hemoglobinei și a mioglobinei, vital pentru sănătate. O mare parte din necesarul nostru de fier este furnizată prin reciclarea fierului din globulele roșii. Rezerva de fier a organismului este reglată prin absorbția la nivel intestinal, deoarece capacitatea de excreție a excesului de fier este limitată.
Există trei niveluri ale deficientei de fier, în ordine creșterii severitatii acesteia: epuizarea depozitelor de fier, deficienta functionala de fier si anemia prin deficit de fier (anemia feripriva).
Deficiența de fier
Deficitul de fier limitează transportul oxigenului spre celule, manifestat prin slăbiciune, oboseală, scaderea imunitatii redusă, dificultăți de respirație, sensibilitate la frig și palpitații. La femeile insarcinate, anemia feriprivț poate conduce la nastere prematura, greutate mai mica a fatului sau chiar la cresterea mortalitatii infantile. Alte posibile manifestari includ întârzierea psihomotorie la sugari și afectarea funcției cognitive.
Anemia feriprivă
Este una dintre cele mai frecvente deficiente nutritive, care afectează aproximativ 25% din populatia globala, în special femeile tinere și copiii. Cel mai mare risc al deficientei de fier il au persoanele care urmează diete foarte restrictive. In țările în curs de dezvoltare acest lucru se datorează de obicei accesului limitat la alimente, pe cand în țările occidentale, se observa frecvent la femeile tinere care urmează diete hipocalorice, destinate scăderii in greutate.
Deficitul de fier nu este întotdeauna cauzat de aportul alimentar, putand aparea si in urma unor condiţii medicale. Dintre acestea se pot enumera: tratamentul prin dializa la persoanele cu insuficiență renală cronică, inflamatia gastrointestinala (boala Crohn sau boala celiacă), pierderile de sânge de la nivel gastrointestinal (asociate cu cancerul colorectal, tratamente cu antiinflamatoare nesteroidiene sau boli genito-urinare). Aportul excesiv de zinc (prin suplimentare) poate afecta, de asemenea, absorbția fierului [1].
Tipuri și surse de fier alimentar
In alimentație, fierul este disponibil sub două forme: fier hemic, componentă a alimentelor de provenientă animală (in special carne și produse din carne) și fier non-hemic, intâlnit atât în produsele de origine animală, cât și în alimentele vegetale.
Fierul non-hemic
Alimentele vegetale conțin doar fier non-hemic, intalnit în mod natural în cerealele integrale, cereale de mic dejun și pâine, fasole uscată și restul leguminoaselor, legumele cu frunze verde închis, fructe deshidratate, precum si in nuci și semințe. Multe dintre cerealele pentru micul dejun și unele sortimente de pâine sunt, de asemenea, fortificate cu fier [1]. Aportul alimentar cresut de fier hemic este asociat cu risc crescut de cancer colorectal [2].
Fierul hemic
Fierul hemic este absorbit cu o rată relativ constantă de aproximativ 23% din alimentație, independent de alți factori alimentari. Absorbția fierului non-hemic variază în funcție de anumiți factori alimentari. Pe măsură ce depozitele de fier ale organismului scad, procentul de fier non-hemic absorbit crește semnificativ.
| Alimente | Fier /100 g |
| Alimente vegetale | |
| Semințe de dovleac | 10.0 mg |
| Semințe de canepă | 8 mg |
| Semințe de chia | 7.6 mg |
| Rosii uscate la soare | 5.6 mg |
| Semințe de susan/pastă tahini | 5.2 mg |
| Nuci caju | 5.0 mg |
| Pâine cu mix de cereale | 4.7 mg |
| Spanac, crud | 3.5 mg |
| Caise uscate | 3.1 mg |
| Tofu, solid | 2.9 mg |
| Curmale deshidratate | 2.6 mg |
| Linte/soia/fasole | 1.8–2.2 mg |
| Amarant, gatit | 2.1 mg |
| Tofu, moale | 1.8 mg |
| Quinoa, gatită | 1.5 mg |
| Smochine deshidratate | 1.4 mg |
| Fasole fiartă | 1.0 mg |
| Alimente de proveniență animală | |
| Ficat, pui/carne de vită/vițel | 6.0–11.0 mg |
| Carne de vită, friptură, la grătar | 3.3 mg |
| Cotlet de miel, la grătar | 2.9 mg |
| Carne de vită, friptură, la grătar | 2.2 mg |
| Carne de vită, file, slabă, la grătar | 2.2 mg |
| Ou, întreg, fiert | 1.6 mg |
| Somon, Atlantic, la grătar | 1.3 mg |
| File de porc | 1.0 mg |
| Piept de curcan, preparat la cuptor | 0.6 mg |
| Piept de pui, preparat la cuptor | 0.5 mg |
| Brânză, cheddar | 0.2 mg |
| Lapte integral | 0.04 mg |
Rolul nutriției in deficiența de fier și anemia feriprivă
Verdețurile si leguminoasele
Printre cele mai sănătoase surse de fier se pot enumera verdețurile (legumele de frunze), leguminoasele (lintea, mazarea, fasolea, nautul), cerealele integrale, semintele, unele fructe deshidratate. Deși persistă incă mitul conform căruia alimentele de proveniență animală si in special carnea sunt cele mai bune surse de fier, o dietă vegetariană echilibrată care include leguminoase, cereale integrale si legumele cu frunze verzi oferă cu mare ușurință un aport adecvat de fier [3]. S-a observat că incidența anemiei feriprive în rândul persoanelor vegetariene, cu alimentație bine structurată si divesificată, nu este mai mare decât la cei cu alimentație omnivoră [4].
| Surse alimentare de fier – portii | Fier/portie |
| Amarant fiert, 1 cană | 5.2 mg |
| Paine fortificată cu fier, 2 felii | 4.2 mg |
| Linte, mazăre uscată sau fasole, fierte, 1 cană | 3.8 mg |
| Cereale pentru mic dejun, fortificate cu fier | 1.2–3.0 mg |
| Tofu, 1/2 cană (100 g) | 2.9 mg |
| Quinoa, fiartă 1 cană | 2.8 mg |
| Caju, 25 bucăti (50 g) | 2.6 mg |
| Tempeh (soya fermentata), gătit, 100 g | 2.2 mg |
| Drojdie fortificată, 5 g | 1.8 mg |
| Fasole fiartă, 1/2 cană (140 g) | 1.8 mg |
| Soya, 1/2 cană (90 g) | 1.8 mg |
| Caise uscate/deshidratate, 10 jumătăți (50 g) | 1.6 mg |
| Ovăz fiert, 1 cană | 1.3 mg |
| Migdale, prăjite uscat, 20–25 nuci (30 g) | 1.1 mg |
| Orez brun, fiert, 1 cană | 1.0 mg |
| Germeni de grau, 1 lingură (10 g) | 1.0 mg |
| Broccoli, fiert, 1/2 cană (100 g) | 1.0 mg |
Fructele și legumele
Fructele si legumele ajută la absorbția fierului non-hemic. Ele conțin vitamina C și acizi organici (de exemplu, acid citric) care păstrează fierul într-o formă redusă. Acestea contribuie la absorbția fierului non-hemic atunci când sunt consumate la aceeași masă cu sursele alimentare de fier [9]. Vitamina A și carotenoidele par, de asemenea, să potenteze absorbția fierului prin contracararea efectului inhibitor manifestat de polifenoli și fițati (intalniti in cerealelele integrale) asupra absorbției fierului. S-a observat ca prin asocierea vitaminei A la un regim de suplimentare a fierului, are loc o reducere mai mare a anemiei decât simpla suplimentare cu fier [7].
Produsele lactate și ouăle
Pe langă faptul ca sunt surse foarte slabe de fier, produsele lactate si ouale scad absorbția fierului alimentar. Cazeina din lapte și anumite forme de calciu inhibă absorbția fierului. În plus, sugarii alergici la laptele de vacă sunt susceptibili la pierderi de sânge intestinal din cauza efectului iritant al produselor lactate la nivelul mucpasei intestinale [5]. La copiii mici, exista o asociere inversa intre nivelul feritinei serice si consumul de lactate: cu cat acestia consuma cantități mai mari de lactate, cu atat rezervele de fier ale organismului sunt mai mici. Acest fenomen se datorează atat competiției inonilor bivalenți de calciu si fier proveniți din alimentație (in urma careia calciul se asimilează mai usor), cat si inlocuirii in dietă a pruduselor alimentare ce contin fier, cu lapte sau produse lactate [5].
Ouăle, în special gălbenușurile par, de asemenea, să inhibe absorbția fierului [7,8].
Ceaiul, cafeaua și cacaoa
Nu trebuie consumate în timpul meselor de catre pacientii diagnosticati cu anemie feriprivă, deoarece polifenolii continuti in aceste băuturi inhibă absorbția fierului non-hemic. Din acest punct de vedere, ceaiul negru pare sa aiba cea mai puternică actiune [9].
Rolul nutriției in deficiența de fier și anemia feriprivă – sarcina si alăptarea
Aportul adecvat de fier in perioada premergătoare sarcinii
Un aport adecvat de fier inainte de sarcină poate ajuta la prevenirea anemiei atât la mame, cat și la sugari. Deficitul de fier este mai frecvent la femeile de vârstă fertile si în special pe parcursul sarcinii [5]. Necesarul fiziologic de fier crește de aproximativ zece ori în timpul sarcinii și alăptării. Deficitul de fier pe parcusrul primului trimestru de sarcina se coreleaza cu deficiente in creșterea fetală, dezvoltare neurală și comportament la descendenți [6], în comparație cu situatiile in care mamele au un status adecvat al fierului [10]. La mamele cu deficit de fier, alăptarea exclusivă duce adesea la deficit de fier la sugari [11]. In situatiile in care nu exista depozite adecvate de fier înainte de concepție, poate fi necesara suplimentarea cu fier pe parcursul sarcinii.
Laptele matern conține fier in cantități semnificative
Alăptarea nou-nascutilor este de preferat, fiind susținută și promovată din mai multe considerente care privesc atat sanatatea mamei cat si a copilului. Consumul de lapte de vacă de sugari și copii mici este asociat cu deficit de fier [12]. Formulele de lapte praf nefortificate, destinate sugarilor conțin aproximativ 20% din cantitatea de fier din laptele matern, în timp ce formulele fortificate au un continut dublu de fier fată de acesta. Cu toate acestea, fierul din laptele matern este mai usor absorbabil decât cel din formulele pe bază de soia sau lapte de vacă.
Rolul nutriției in deficiența de fier – Suplimentarea
“Center for Disease Control and Prevention” (USA) recomandă ca suplimentarea de fier să fie individualizată pe baza de screening-ului hemoglobinei la persoanele cu risc [13]. Se evită suplimentarea cu fier in toate situatiile in care nu se stabileste deficienta acestuia prin diagnostic, deoarece depozitele excesive de fier sunt asociate cu cresterea riscului de cancer de colon, boli coronariene [14] și rezistența la insulina [15,16].
Concluzii
- Anemia feriprivă poate fi prevenită, iar dacă se instalează este de obicei usor de tratat.
- Suplimentarea fierului se realizează doar in situatii speciale, cu necesar mai mare de fier sau la stabilirea prin diagnostic a deficienței de fier. In aceste cazuri, suplimentarea se individualizează in functie de context si gradul de deficientă. Cel mai fidel mijloc de stabilire a deficientei de fier este testarea nivelului de fier seric (sideremia) si a rezervelor de fier (feritina).
- Vegetarienii care urmează o dietă variată și bine echilibrată, nu prezintă un risc mai mare de anemie feriprivă decât non-vegetarienii.
- O dietă bogată în cereale integrale, leguminoase, nuci, semințe, fructe uscate și legume cu frunze verzi oferă un aport adecvat de fier.
- Vitamina C și alți acizi organici îmbunătățesc absorbția fierului non-hemic, proces care este atent reglat la nivel intestinal.
- Persoanele cu niveluri scăzute ale depozitelor de fier sau cu necesitati fiziologice de fier mai mari decat marea majoritate a populatiei au o rata de asimilare mai mare a fierului, pe cand cea de excretie este mai mică.
Pentru îmbunătățirea absorbției fierului este necesară evitarea consumului de alimente bogate in fier sau a administrarii suplimentelor alimentare cu fier impreuna cu:
- Cafea;
- Ceai (ceai negru, verde);
- Alimente cu un conținut important de fibre (cereale integrale, paine integrala) sau suplimente alimentare bogate in fibre (din ovaz, soia, psyllium, semințe de in, seminte de canepa, sfeclă, etc);
- Alimente bogate in calciu (lapte, lactate, branzeturi) sau suplimente alimentare care contin calciu [17].
Bibliografie:
