Cancer colorectal

Cancerul colorectal este a treia cea mai frecventă afecțiune malignă la bărbați și a doua la femei, la nivel mondial. De asemenea, reprezintă a doua cauză principală de mortalitate legată de cancer [1].

Acesta reprezintă 10% din decesele provocate de cancer în Statele Unite. Deși boala este frecventă și adesea letală, riscul este redus semnificativ prin screening-uri regulate și îndepărtarea în timp util a leziunilor precanceroase. Dovezile sugerează, de asemenea, că obiceiurile alimentare pot influența atât incidența, cât și progresia cancerului.

Cancerul colorectal – Simptome

Mai mult de 95% din cancerele de colon sunt adenocarcinoame care provin din țesutul glandular. Simptomele și complicațiile depind in mare parte de de localizarea tumorii. Simptomele generale includ durerea abdominală, modificari ale tranzitului intestinal si a consistentei scaunului. Acestea se insotesc de obicei de o pierdere semnificativă si neintentionată în greutate, slăbiciune și stare pronuntată de oboseală. Tumorile situate in partea dreaptă pot prezenta suplimentar melenă sau sângerare ocultă și/sau o masă abdominală. Tumorile din partea stângă provoacă de obicei constipație, diaree și, mai ales în cazul tumorilor distale și rectale, hematochezia (prezenta in scaun a sangelui rosu, proaspat). Mai mult, pacienții cu tumori din partea stângă prezintă un risc mult mai mare de obstrucție intestinală, manifestata prin greață, vărsături, absența mișcărilor intestinale și distensie abdominală. Mulți dintre pacienți prezinta anemie. [2]

Diseminarile locale și metastazele la distanță se intalnesc destul de frecvent in cancerul colorectal. S-a observat ca aproxomativ 15%-20% dintre pacienți prezintă inițial metastaze, cel mai frecvent la ganglionii limfatici regionali, ficat, plămâni și peritoneu.

Cancerul colorectal – Factori de risc

Vârsta

Incidența cancerului colorectal crește odată cu înaintarea în vârstă, aproximativ 90% din cazuri aparand la pacienții cu vârsta peste 50 de ani.

Rasa

În randul populatiei afro-americane din SUA se intalnesc rate mai mari de cancer colorectal, mortalitatea fiind cu 20% mai mare fata de populatia cauzaciană [3].

Antecedentele familiale

S-a observat ca aproximativ 25% dintre pacienți au antecedente familiale de cancer. Riscul creste in situatiile in care una sau mai multe rude de gradul I au fost diagnosticate cu cancer de colon [4].

Mediul de viață

Cea mai mare incidență a cancerului colorectal a fost inregistrată în țările dezvoltate. Persoanele care migrează din zone cu incidență scăzută în zone cu incidență ridicată își asumă în cele din urmă un risc similar cu cel al țării in care locuieste.

Dieta

Numeroase studii au identificat asocieri între anumiti factori dietetici si aparitia cancerului de colon. Acest subiect este elaborat in articolul „Rolul nutritiei in cancerul colorectal”.

Fumatul

Fumatul este un factor de risc atât pentru polipii de colon, cât și pentru cancerul colorectal. S-a observat ca fumătorii diagnosticati cu cancer colorectal au, de asemenea, o rată mai mare a mortalității [5].

Sindroame ereditare

Există mai multe sindroame care cresc riscul de cancer colorectal. Dintre acestea, se pot enumera polipoza familială și sindromul Lynch.

Acromegalia

Acromegalia este o boală endocrină rară, caracterizată prin hipersecreție de hormon de creștere (GH/growth hormone) și care asociază cu multiple complicații cardiovasculare și metabolice. Incidența cancerului colorectal este crescută la pacienții cu acromegalie [6].

Diabetul și rezistență la insulină

Riscul de cancer de colon este cu aproape 40% mai mare la persoanele cu diabet comparativ cu cei fără diabet [7]. Acest risc poate fi legat de nivelurile crescute ale factorului de creștere asemănător insulinei (insulin-like growth factor1, IGF-1 ).

Bolile inflamatorii intestinale

Atât colita ulcerativă, cât și boala Crohn sunt boli intestinale inflamatorii predispozante pentru cancer de colon. Se pare că în cazul colitei ulcerative există un risc mai mare (până la un risc crescut de 5 până la 15 ori) decât în ​​cazul bolii Crohn.

Excesul de greutate

O serie de mai multe studii au găsit o relație directă între excesul de greutate și mortalitatea cauzată de cancerul de colon. Unul dintre cele mai reprezentative in acest sens este NIH-AARP Diet and Health Study, in care au fost implicati peste 500.000 de femei și bărbați [8]. S-a observat ca persoanele cu un IMC ≥ 40 au un risc cu aproximativ 45% mai mare de cancer colorectal, comparativ cu cei care au o greutate sănătoasă (IMC 18,5-24,9). Persoanele cu obezitate ușoară sau moderată par să aibă un risc cu 10%, respectiv cu 35% mai mare de cancer colorectal decat cele cu greutate normala [9].

Cancerul colorectalFactori de protecție

Activitatea fizică

Activitatea fizică poate reduce semnificativ riscul de cancer colorectal. Într-un studiu realizat pe mai mult de 120.000 de profesioniști din domeniul didactic, printre femeile care nu au folosit niciodată terapia hormonală, exercițiile fizice efectuate de patru sau mai multe ore pe săptămână au fost asociate cu reducerea la jumătate a riscului de cancer de colon [10]. Mecanismele posibile implicate includ reducerea greutății, a concentrațiilor sanguine ale insulinei sau ale factorului de creștere asemănător insulinei (IGF-1) [11].

Terapia hormonală postmenopauză

Terapia de substituție hormonală a fost asociată cu un risc mai scazut de cancer colorectal la femeile aflate în postmenopauză [12,13]. Cu toate acestea, s-a observat ca terapiile hormonale cresc riscul pentru alte afecțiuni, inclusiv anumite tipuri de cancer. Acesta este motivul pentru care prescrierea lor trebuie realizata doar in situatiile in care beneficiile depasesc riscurile administrarii.

Aspirina și antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS)

Se considera ca administrarea cu regularitate a aspirinei și a altor AINS ar reduce cu 20% – 40% riscul adenoamelor de colon și a cancerului colorectal, in randul persoanele cu risc mediu [14].

Dieta

Numeroși factori dietetici pot reduce riscul de cancer colorectal. Detalii ale acestui aspect sunt tratate in articolul „Rolul nutritiei in cancerul colorectal”.

Cancerul colorectal – Screening

In momentul actual sunt aprobate anumite teste pentru screeningul cancerului colorectal [15-18]. Dintre acestea, niciunul nu s-a dovedit a fi superior, pentru a fi utilizat singur. Recomandarile generale constau in necesitatea începerii screeningului la vârsta de 50 de ani pentru pacienții cu risc mediu, până când speranța de viață estimată a individului este mai mică de 10 ani. Pacienții cu risc mai mare ar trebui să beneficieze de testari mai frecvente, în funcție de natura riscului.

Testarea sângelui ocult în fecale (FOBT)

Testarea sângelui ocult în fecale are o sensibilitate și o specificitate destul de scăzuta, dar este neinvaziv și ieftin. Testul imunochimic fecal (FIT) poate avea o sensibilitate și specificitate mai mare, dar este mai scump.

Testarea ADN-ului fecal

In neoplasmele colorectale, este prezenta o cantitate de ADN din celulele tumorale în scaun, care poate fi testat in scopul indentificarii mutațiilor specifice.

Endoscopia

Prin colonoscopia cu biopsiere se pot identifica leziuni tumorale la nivelul colonului sau rectului, care pot fi îndepărtate precoce. Colonoscopia este cel mai frecvent test utilizat pentru depistarea și diagnosticarea cancerului colorectal.

Colonografia cu tomografie computerizată

„Colonoscopia virtuală” utilizează scanarea CT pentru identificarea neoplasmelor de colon. Orice anomalie identificată necesită colonoscopie pentru evaluare ulterioară.

Cancerul colorectal – Diagnostic

Diagnosticul cancerului colorectal se face prin biopsie tisulară, obținută de obicei în timpul colonoscopiei.

Markerii tumorali

Markerii tumorali (CEA, CA 125, CA 19-9, CA 50, CA 195) nu sunt suficient de specifici pentru screeningul general, dar pot fi utilizați pentru a determina prognosticul și pentru a monitoriza recurența bolii.

Stadializare

Odată diagnosticat cancerul de colon, ar trebui efectuată o evaluare metastatică, care include teste ale funcției hepatice și scanări CT ale toracelui, abdomenului și bazinului. Scanarea CT este utilizată si pentru stadializarea clinică. Clasificarea TNM (tumoră, noduli, metastază) este sistemul preferat pentru stadializarea tumorală:

  • Stadiul I: tumora este localizată la nivelul mucoasei și submucoasei;
  • Stadiul II: tumora s-a extins în stratul muscular, dar fără afectarea ganglionilor limfatici;
  • Stadiul III: implicarea ganglionilor limfatici regionali;
  • Stadiul IV: metastazare la distanță.
Cancer de colon – Stadializare

Cancerul colorectal – Tratament

Rezecția chirurgicală este tratamentul de elecție pentru cancerul colorectal, fiind adesea curativă pentru cancerele depistate in stadii precoce. Pentru cancerele flate in stadii avansate, este indicată asocierea rezecției chirurgicale cu chimioterapia adjuvantă. Pe lângă rezecția chirurgicală, radioterapia și chimioterapia constituie tratamentul de baza pentru cancerele rectale.

Metastazele hepatice sunt tratate prin rezecție, ablație prin radiofrecvență sau chemoembolizare. Unele leziuni pot fi tratate cu chimioterapie directă prin perfuzie arterială în artera hepatică [19].

Bibliografie: