Tratamentul hipertensiunii arteriale beneficiaza de o actualizare a recomandărilor generale ale ISH (International Society of Hypertension, 2020). Acestea privesc gestionarea hipertensiunii arteriale (HTA) la adulții cu vârste incepand de la 18 ani [1].

Măsurarea tensiunii arteriale

Tensiunea arterială se caracterizează prin variaţii spontane, atât pe parcursul aceleiaşi zile, cât şi între zile, luni şi anotimpuri. Acesta este motivul pentru care diagnosticul de hipertensiune trebuie să se bazeze pe multiple măsurători ale tensiunii arteriale, în diferite situaţii, de-a lungul unei perioade de timp. Tensiunea arterială poate fi măsurată de către medic sau asistentă în cabinet sau în spital (tensiunea arterială de cabinet sau spital), de către pacient sau o rudă la domiciliu, sau in ambulator, automat, pe o perioadă de 24 ore [2].

Deoarece hipertensiunea arteriala este un factor de risc major în morbiditatea și mortalitatea de cauză cardiovasculară, în asistența medicală primară este necesar screeningul și controlul terapeutic al tensiunii arteriale, prin folosirea monitorizării ambulatorii a tensiunii arteriale. 

Măsurarea tensiunii arteriale in spital sau in cabinetul medical poate oferi o cantitate limitată de informații necesară managementului adecvat al hipertensiunii arteriale. Practica actuală se îndreapta spre măsurarea ambulatorie a tensiunii arteriale, pentru a obține informații suplimentare, necesare în diagnosticul și managementul corect al hipertensiunii.

Metodele disponibile pentru măsurarea ambulatorie a tensiunii arteriale sunt: monitorizarea ambulatorie și monitorizarea la domiciliu. Monitorizarea ambulatorie intra în practica medicilor de familie [3].

Clasificarea tensiunii arteriale

Măsurarea tensiunii arteriale (TA) in spital sau cabinet medical:

  • TA normală: <130 mmHg (sistolică [TAs]) și <85 mmHg (diastolică [TAd]);
  • TA normal inaltă: 130-139 mmHg TAs și/sau 85-89 mmHg TAd;
  • Hipertensiune arterială (HTA) de gradul 1: 140-159 mmHg TAs și/sau 90-99 mmHg TAd;
  • Hipertensiune arterială (HTA) de gradul 2: ≥160 mmHg TAs și/sau ≥100 mmHg TAd;

Criterii de departajare ale hipertensiunii arteriale – in functie de locul in care se face masuratoarea: in spital/cabinet medical, in ambulator sau la domiciliu (TAs/TAd [mmHg]):

  • TA spital/cabinet medical: ≥140 și/sau ≥90 mmHg;
  • TA ambulator: media pe 24 de ore ≥130 și/sau ≥80 mmHg; media în timpul zilei ≥ 135 și/sau ≥85 mmHg; pe timp de noapte/somn ≥120 și/sau ≥70 mmHg;
  • TA la domiciliu: ≥135 și/sau ≥85 mmHg [1,4].

Diagnosticul hiperteniunii arteriale

Măsurarea TA in spital/cabinet medical si in afara lor:  

  • La prima vizită la cabinetul medical, se măsoara tensiunea arteriala la ambele brațe. In situatia in care se constată o diferență de 10 mmHg între brațe după măsurători repetate, se va lua in considerare tensiunea cea mai mare. Dacă se constată o diferență de 20 mmHg, se ia în considerare o evaluare suplimentară.
  • TA spital/cabinet medical <130/85 mmHg: se reevalueaza după 3 ani sau după 1 an in cazul in care există si alți factori de risc;
  • TA spital/cabinet medical: 130-159/85-99 mmHg: se confirma cu măsurarea TA in ambulator, la domiciliu sau prin vizite repetate la cabinetul medical.
    • Dacă la domiciliu TA <135/85 mmHg sau in ambulator, TA medie pe 24 de ore <130/80 mmHg, se reevalueaza după 1 an;
    • Dacă la domiciliu TA ≥135/85 mmHg sau in ambulator, TA medie pe 24 de ore ≥130/80 mmHg, este diagnosticată hipertensiunea arteriala;
  • TA spital/cabinet medical > 160/100 mmHg: se confirma la cateva zile sau săptămâni [1,4].

Metode de diagnostic in tratamentul hipertensiunii arteriale

In paralel se folosesc metode de laborator, electrocardiografia (ECG) și imagistica medicala, cu ajutorul carora se determina:

  • Nivelurile de sodiu, potasiu, creatinină serică, glicemia bazala, rata de filtrare glomerulară, profilul lipidic;
  • Anumite modificari patologice in urma testelor de urină;
  • ECG pentru detectarea fibrilației atriale, hipertrofiei ventriculare stângi sau a bolii cardiace ischemice;
  • Alte teste, daca este necesar, în cazul în care se suspectează afectare organica sau hipertensiune arterială secundară [1,4].

Tratamentul hipertensiunii arteriale

Tratamentul hipertensiunii arteriale – Hipertensiunea arterială de gradul 1 (140-159/90-99 mmHg)

  • Se incep intervențiile care privesc modificari ale stilului de viață: renunțarea la fumat, exerciții fizice regulate, scăderea în greutate, reducerea aportului de sare și alcool, adoptarea unei diete sănătoase.
  • Se inițiaza farmacoterapia la pacienții cu risc crescut (boli cardiovasculare, boli renale cronice, diabet zaharat sau leziuni ale organelor) și la cei cu tensiune arteriala mare persistentă după 3-6 luni de modificari ale stilului de viață [1,4].

Tratamentul hipertensiunii arteriale – Hipertensiunea arterială de gradul 2 (≥160/100 mmHg)

  • Se initiaza imediat farmacoterapia;
  • Se incep intervențiile care privesc modificari ale stilului de viață.

Tratamentul tensiunii arteriale – Obiective pentru controlul tensiunii

  • Controlul TA în termen de 3 luni;
  • Scopul: reducerea TA cu cel putin 20/10 mmHg, în mod ideal la <140/90 mmHg;
  • <65 ani: TA tintă <130/80 mmHg dacă se tolereaza (dar >120/70 mmHg);
  • ≥65 ani: TA tintă <140/90 mmHg dacă se tolereaza; Se poate lua in considerare individualizarea TA la pacientii vulnerabili, independenți, care pot tolera terapia [1,4].

La pacientii la care TA nu raspunde la modificari ale stilului de viata pentru o perioada de 3-6 luni, se initiaza farmacoterapia.

La pacienții cu HTA gradul 1 cu risc scăzut, la vârstnici (80 de ani) sau la pacientii vulnerabili se ia în considerare monoterapia. Se considera ideal un regim simplificat, cu o singura administrare pe zi, a unor combinatii intr-o singura tableta.

Tratamentul hipertensiunii arteriale atat pentru barbati, cat si pentru femeile care nu sunt insarcinate sau care nu planifică o sarcină:

  • Pasul 1: se utilizeaza o combinație de doua medicamente, in doză mică (inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei [ACEI] sau blocant al receptorilor angiotensinei [ARB] + blocant al canalelor dihidropiridină-calciu [DHP-CCB]);
  • Pasul 2: se cresc dozele medicamentelor din combinatia aleasa anterior;
  • Pasul 3: se adăuga un diuretic sau ACEI sau ARB (combinatie tripla);
  • Pasul 4: (hipertensiune arterială rezistentă): la combinația triplă se adauga spironolactonă sau, alternativ, amilorid, doxazosin, eplerenon, clonidină sau un beta-blocant [1,4].

Bibliografie:

  1. Medscape. Hypertension Clinical Practice Guidelines (ISH, 2020). [Internet] [May 29, 2020, Cited: June 27,2020].
  2. MedicHub. The importance of ambulatory blood pressure monitoring in the family doctor’s practice (L Catrinoiu). [Internet] [Published: 22 martie 2017, Cited: 27 iunie 2020].
  3. Spitalul Municipal Timisoara. Protocolul de diagnostic şi tratament al hipertensiunii arteriale adaptat după Ghidul de management al infarctului miocardic al Ministerului Sănătăţii, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 608bis din 03/09/2009.
  4. Unger T, Borghi C, Charchar F, et al. 2020 International Society of Hypertension global hypertension practice guidelines. J Hypertens. 2020 Jun;38(6):982-1004.