Frăguțele sunt fructele fragului (Fragaria vesca), plantă perenă din genul Fragaria, familia Rosaceae.
Aceasta specie are un areal mare de răspândire, ce cuprinde atat Europa, Nordul Africii, cat si America de Nord și de Sud, fiind intalnita cu precădere în zona pădurilor de stejar (etajul molidului), la marginea pădurii, în ochiuri de pădure, poieni sau fânețe. Fructele se coc inca de la începutul lunii iunie și pot fi recoltate până la sfârșitul lunii august sau chiar mai târziu.
Ceea ce noi consideram a fi fructul de frag, este de fapt un receptacul cărnos. Adevăratele fructe sunt de fapt semintele mici (acene) raspandite pe suprafața receptaculului (1).
Frăguțele – istoric
Rămășițe de Fragaria vesca au fost gasite în situri arheologice din toate perioadele (2). Există dovezi foarte timpurii de colectare a fructelor, incă de la sfârșitul mezoliticului, cum este de exemplu sit-ul culturii tybrind Vig din Danemarca (c. 5600-4000 î.Hr.) (3).
Istoria utilizării Fragaria vesca datează din perioada romană, mai mulți autori cunoscuți incluzand în lucrările lor referințe la fragute, inclusiv Cato cel Bătrân (234-149 î.Hr.), Virgil (70-19 î.Hr.), Ovidiu (43-18/17 î.Hr.) sau Pliniu (23-79 d.Hr) (4).
Fraguțele au apărut în multe picturi religioase medievale din anii 1400, considerandu-se ca ar fi avut o semnificație simbolică. Se crede că frunzele tripartite simbolizau Sfânta Treime, cele cinci petale ale florii reprezentau rănile lui Hristos și fructele sângele său. Profuziunea reprezentărilor religioase a coincis cu momentul în care fragutele au fost cultivate pentru prima dată în Europa (5).
În 1368, regele Carol al V-lea al Franței i-a cerut grădinarului său să planteze 1.200 de tulpini de frag în grădinile de la Luvru (Paris). Aristocrația franceză a urmat acest exemplu, iar în 1378 ducii de Burgundia au cultivat, de asemenea, parcele intregi cu fragi (5).
Frăguțele – compoziție fitochimică
Fraguțele sunt bogate în micronutrienți, compuși fenolici și ellagitanuri, putand pot fi considerate suplimente nutriționale utile in dietele cu conținut scăzut de grăsimi saturate și sodiu. In plus, acestea conțin cantitati insemnate de potasiu și fibre (6).
Asa cum de altfel era de asteptat, studiile au arătat că fragutele proaspete au o valoare nutritivă mult mai mare decât alimentele prelucrate din acestea, si anume gemul, sucul, piureul sau vinul (6).
“Fructele uscate au o densitate mai mare a nutrienților, un conținut mai mare de fibre, o durată de valabilitate crescută și un conținut semnificativ mai mare de fenoli antioxidanti, în comparație cu fructele proaspete” (7).
Conținutul nutrițional al fructelor, în ceea ce privește proporțiile relative de micronutrienți, compuși bioactivi, vitamine etc. depinde, de asemenea, de varietatea de frag, de timpul de cultivare și de data recoltării (8).
Informații nutriționale (100 g):
- Valoare energetica: 41 kcal;
- Carbohidrati: 8 g
- Lipide: 0 g;
- Proteine: 1 g (20).
Utilizări nutriționale și medicinale
Toate părțile plantei sunt utilizate, atat in alimentatie cat si în medicina naturista:
- Fructele se recolteaza la coacere si de obicei sunt consumate proaspete;
- Frunzele tinere sunt colectate în timpul perioadei de înflorire și pot fi uscate pentru utilizare ulterioară;
- Rădăcinile sunt recoltate în toamnă și fructele sunt smulse atunci când acestea sunt coapte.
Desi fragutele sunt foarte mici, sunt inzestrate cu o asociere a gustului dulce intens cu o aroma speciala, efervescenta, care ii confera o savoare specifica. Ele pot fi consumate atat in stare cruda, cat si prelucrate termic in gemuri, sau siropuri. Frunzele sunt, de asemenea, comestibile (9,10).
Toate partile plantei de frag (flori, fructe, frunze, tulpini, rădăcini) reprezinta surse valoroase de compuși bioactivi cunoscuți ca având efecte benefice în ceea ce privește promovarea sănătății și prevenirea bolilor.
Spre exemplu, acestea s-au dovedit a fi eficiente în:
- Reducerea obezității și a riscului de boli de inimă;
- Protecția împotriva anumitor tipuri de cancer;
- Normalizarea tensiunii arteriale și a colesterolului;
- Normalizarea glicemiei in diabet;
- Au proprietăți antiinflamatoare, antioxidante și anticoagulante (11-14).
Utilizări tradiționale
Având în vedere bogăția beneficiilor pentru sănătate ale fraguțelor, nu este surprinzător că există numeroase referiri la utilizările lor tradiționale.
În Maden (Turcia de Est, provincia Elaziğ) fragutele sunt recunoscute de obicei pentru a avea multe proprietăți curative, inclusiv ca analgezice, antiseptice, astringente și diuretice, fiind de asemenea utilizate in tratamentul unor afectiuni gastrice (dureri de stomac, enterită, diaree) sau tulburări ale tractului urinar (15).
În mod similar, eficacitatea speciei în tratarea anumitor probleme digestive este recunoscută de sătenii care trăiesc în mai multe locuri din regiunea muntoasă Kopaonik din Serbia Centrală, dar aici frunzele (infuzate) sunt utilizate pentru proprietățile lor diuretice și laxative. În plus, frunzele (spălate și aplicate extern pe zona afectată) sunt utilizate pentru a atenua durerile hemoroidale (16).
În Cisiordania palestiniană, decoctul din frunze se administrează de în scopuri antibiotice (50 ml, de 5-6 ori pe zi) (17).
În Alpii albanezi din Kosovo, infuzia din frunze de frag este folosită ca neuro-relaxant (18).
In Valea Reno (Bologna și Toscana, Italia), lichiorul din fragute, fermentat dupa o metoda tradiționala, este administrat ca remediu pentru boli ale sistemelor circulator, respirator, digestiv, musculo-scheletic și genito-urinar (19).
Bibliografie:
