În general, sub denumirea de „vitamină” sunt cuprinse o serie de substanţe organice diferite ca structură chimică şi proprietăţi şi indispensabile pentru asigurarea funcţiilor vitale ale organismului. Ele prezintă activitate biologică in concentraţii foarte mici şi nu constituie surse energetice sau plastice pentru celule.

Dezvoltarea cercetărilor în domeniul vitaminelor a impus clasificarea corespunzătoare a acestora, pe baza criteriilor ştiinţifice. Unul dintre criterii este solubilitatea vitaminelor în lipide şi solvenţi organici, respectiv în apă şi solvenţi polari. Acesta se corelează şi cu alte caracteristici fiziologice, deoarece vitaminele liposolubile se absorb din tractul digestiv prin mecanisme de absorbţie asemănătoare lipidelor, în timp ce vitaminele hidrosolubile prin mecanisme complet diferite.

Vitaminele liposolubile – se caracterizeazea prin solubilitatea in lipide (grăsimi) şi solvenţi organici, majoritatea sunt termostabile si stabile în mediu acid şi alcalin. Ele pot fi depozitate în anumite organe, si ultilizate la nevoie. Din această categorie fac parte vitaminele A, D, E şi K.

Vitamina A

„Vitamina A” este un termen generic ce cuprinde mai mulţi compuşi cu activitate biologică similară: retinolul, retinalul şi acidul retinoic. Retinolul se regaseste de obicei în produsele animale, asociat cu lipidele (produsele lactate, ficat). Beta carotenul (principalul precursor al vitaminei A) şi alţi carotenoizi se găsesc în vegetalele colorate, cum sunt spre exemplu fructele şi legumele galbene şi roşii.

Unele dintre cele mai importante surse de beta-caroten sunt: cartoful dulce, dovleacul, morcovul, caisele uscate, pepenele cantaloupe, ardeii galbeni si rosii, in toate legumele cu frunze verzi (kale, spanac, salata verde, broccoli), precum si in condimente: boia de ardei ardei roșu, chili, pătrunjel, coriandru, maghiran, salvie.

Rolul biologic al vitaminei A:

  • Retinalul intră în componenţa pigmenţilor vizuali retinieni, jucând un rol important în fotorecepţie;
  • Vitamina A intervine în reglarea expresiei genice, controlând diferenţierea şi creşterea celulară;
  • Receptorii pentru acid retinoic (RAR) şi receptorii X retinoizi (RXR) interacţionează cu căile metabolice controlate de prostaglandine, vitamina D, hormonii steroizi şi tiroidieni;
  • Vitamina A contribuie la reglarea funcţiilor sistemului imun şi în procesul de reproducere;
  • Beta carotenul are rol antioxidant.

Carenţa de vitamina A apare în cazul unui aport alimentar inadecvat sau al malabsorbţiei ce însoţeşte aportul lipidic insuficient, în insuficienţa biliară şi pancreatică, în afecţiunile hepatice, malnutriţia proteică sau de zinc.

Manifestari ale carentei de vitamina A:

  • Tulburări de vedere, cheratinizarea corneei, xerosis şi ulceraţii corneene, cheratinizarea conjunctivei, atrofia glandelor perioculare, cunoscute sub numele de keratoftalmie şi care duc la orbire;
  • Modificări la nivel tegumentar, pielea devenind uscată, îngroşată şi cu descuamări extinse;
  • Modificări la nivelul epiteliului respirator, gastrointestinal şi genito-urinar;
  • Cresterea riscului de infecţii prin alterarea barierelor mucoase si a imunităţii mediate umoral şi celular.

Toxicitatea vitaminei A apare la aport excesiv (in special la suplimentare), in special la alcoolici, la persoanele cu afecţiuni hepatice, malnutriţie sau insuficienţă renală cronică, manifestandu-se prin colorarea în galben-portocaliu a tegumentelor, în special a palmelor, alopecie, diplopie, dureri musculare şi osoase, hiperlipemia, hepatotoxicitatea. Efectul teratogen include avort spontan, malformaţii, tulburări de vedere [1,2].

Doze zilnice recomandate  (EFSA EU) – The Panel on Dietetic Products, Nutrition and Allergies (NDA):

  • Barbati: 750 mcg/zi;
  • Femei: 650 mcg/zi;
  • Sugari și copii: 250 – 750 mcg/zi;
  • Femei însărcinate: 700 mcg/zi [3.4].

Conversii unitati de masura vechi:

  • 1 IU = 0.3 mcg retinol;
  • 1 IU = 0.6 mcg beta-caroten.

Conversii unitati de masura noi (aplicabile din 2019-2020):

  • 1 mcg RAE = 1 mcg retinol;
  • 1 mcg RAE = 2 mcg beta-caroten suplimentar;
  • 1 mcg RAE = 12 mcg beta-caroten;
  • 1 mcg RAE = 24 mcg alfa-caroten;
  • 1 mcg RAE = 24 mcg beta-cryptoxantina [11].

Imagine. Surse vegetale de vitamina A

Vitamina D

Vitamina D are doi precursori inactivi, convertiti in forme biologic active la nivelul ficatului si rinichilor:

  • Colecalciferolul (vitamina D3) – se sintetizeaza la nivelul pielii sub acţiunea radiatiilor solare (UV);
  • Ergocalciferolul (vitamina D2) – se formează în plante şi fungi, sub acţiunea radiatiilor ultraviolete.

Cea mai importanta sursa de vitamina D o constituie expunerea (controlata) la soare. Unele dintre sursele vegetale de vitamina D2: ciupercile, bautura de migdale, soia sau de orez, iar vitamina D3, de provenienta animala: pestele sau galbenusul de ou.

Carenţa de vitamină D apare în principal in urma expunerii insuficiente la soare şi se manifestă sub formă de rahitism la copil (anomalii osoase, întârzierea erupţiei dentare, hipotonie musculară, tetanie hipocalcemică) şi osteomalacie la adult (reducerea densităţii osoase şi prezenţa de pseudofracturi la nivelul coloanei, femurului şi umarului).

Copiii, vârstnicii, femeile în perioada de lactaţie, persoanele cu expunere scăzută la soare, pacienţii cu malabsorbţie lipidică, insuficienţă renală cronică sau aflaţi în tratament cronic cu corticosteroizi sunt predispuşi la apariţia carenţei vitaminice, necesitand suplimentare cu vitamina D.

Toxicitatea vitaminei D apare în cazul unui aport suplimentar excesiv, manifestandu-se prin cefalee, greţuri, vărsături, anorexie, diaree, iritabilitate, astenie, hipertensiune arterială, poliurie, polidipsie, deshidratare şi insuficienţă renală funcţională. Pot fi prezente hipercalcemia şi hipercalciuria, hiperfosfatemia si calcinoza tisulară [1,5].

Doze zilnice recomandate de vitamina D (EFSA EU) – The Panel on Dietetic Products, Nutrition and Allergies (NDA):

  • Persoane sănătoase > 1 an: 15 mcg/zi (600 UI/zi);
  • Sugari (0-12 luni): 10 mcg/zi (400 UI/zi);
  • Femei însărcinate și care alăptează: 15 mcg/zi (600 UI/zi) [6,7, 14].

Nota:

  • 1 UI = 0.025 mcg Vitamina D [11].

Vitamina E

Sub denumirea generica de Vitamina E se regasesc două familii de compuşi: tocoferolii şi tocotrienolii, dintre care cel mai activ fiind α-tocoferolul.

Cele mai importante surse de vitamina E sunt considerate: semintele de floarea soarelui, chard-ul elvețian, spanacul, migdalele, alunele, arahidele, semintele de pin, ardeiul gras rosu, in cantitati mai mici regasindu-se si in cereale, peşte sau carne.

Rolul vitaminei E –  cunoscuta ca unfoarte puternic antioxidant, vitamina E care are capacitatea de a proteja acizii graşi polinesaturaţi din structura membranelor celulare împotriva degradării oxidative induse de speciile reactive de oxigen (ROS) şi alţi radicali liberi. Tocotrienolii combat eficient stress-ul oxidativ indus de radiaţiile ultraviolete.

Carenţa de vitamină E este foarte rar intalnita la adulţi, afectând mai ales pacienţii cu malnutriţie lipidică si se manifesta clinic prin leziuni neuro-musculare.

Toxicitatea vitaminei E apare foarte rar, organismul uman putând tolera doze de 100 ori mai mari decât necesarul. Daca se instaleaza, aceasta se manifesta prin inhibarea utilizării celorlalte vitamine [1, 8].

Aport zilnic adecvat de vitamina E sub forma de α-tocoferol (EFSA EU) – The Panel on Dietetic Products, Nutrition and Allergies (NDA):

  • Barbati: 13 mg/zi ;
  • Femei: 11 mg/zi;
  • Sugari și copii: 5-13 mg/zi [9,10].

Conversii unitati de masura vechi:

  • 1 IU = 0.67 mg pentru d-alfa-tocoferol (natural);
  • 1 IU = 0.9 mg pentru dl-alfa-tocoferol (sintetic).

Conversii unitati de masura noi (aplicabile din 2019-2020):

  • 1 mg vitamina E (alfa-tocoferol) etictetata = 1 mg α-tocoferol natural;
  • 1 mg vitamina E (alfa-tocoferol) etictetata = 2 mg α-tocoferol sintetic [11].

Vitamina K

Sub denumirea de „Vitamina K” se regasesc mai multi compusi cu activitate biologică asemănătoare în procesul de coagulare:

  • Filochinonele din plante – reprezinta sursa alimentară de vitamina K;
  • Menachinonele – sintetizate de bacteriile intestinale;
  • Menadiona – compus sintetic ce poate fi metabolizat intern la filochinone.

Principalele surse alimentare de vitamina K sunt reprezentate de: legumele cu frunze verzi (kale, broccoli, spanac, conopida), soia, fasole, mazare, fistic, nuci, ulei de masline, ulei de soia, curry, cantităţi mai mici regasindu-se si în galbenusul de ou, carne de pui sau carne de vita. (Pentru mai multe informatii – vezi tabel cu sursele alimentare de vitamina K).

Rolul vitaminei K – de a interveni la nivel hepatic in sinteza factorilor de coagulare II,VII, IX şi X.

Carenţa de vitamină K – apare la nou-născuti in primele zile de viata, până la dezvoltarea florei bacteriene normale sau la pacienţii cu sindrom de malabsorbţie, manifestandu-se clinic prin fenomene hemoragipare.

Toxicitatea vitaminei K – la administrarea de menadiona au fost citate cazuri de leucemie, anemie hemolitică, hiperbilirubinemie, icter nuclear), motiv pentru care, in scopuri profilactice se recomanda filochinona buvabilă [1,12].

Doze zilnice recomandate de vitamina D (EFSA EU) – The Panel on Dietetic Products, Nutrition and Allergies (NDA):

Datele referitoare la vitamina K (care conțin atât filochinona, cât și menaqinona) au fost insuficiente pentru a obține orice DZR, deși s-a stabilit un aport adecvat de 1 mcg/kg corp/zi de filochinona pentru toate grupele de populație [13].

Tabel. Manifestari ale deficientei sau excesului de vitamine liposolubile [1]

Vitamina Efectele deficientei Efecte toxice
A Tulburări de vedere, uscăciunea pielii şi mucoaselor, risc crescut de infecţii Coloraţie galbenă a pielii, dureri musculare şi osoase, afectare hepatică, efecte teratogene
D Rahitism (la copii), osteomalacie (la adulţi) Depuneri de calciu cu localizare anormală, tulburări digestive şi renale, hipertensiune arterială
E Leziuni neuromusculare, boli cardiovasculare Foarte rare
K Hemoragii Tulburări hematologice, afectare hepatică


Autor: Letitia Mates

Bibliografie:

  1. Ghid pentru alimentatia sanatoasa. Societatea de Nutritie din Romania. Ed. Performantica Iasi 2006. La adresa: http://old.ms.ro/documente/Ghid1_8318_6022.pdf.
  2. Oregon State University. Linus Pauling Institute. Vitamin A . [Internet] [Citat: 17.02.2020]. La adresa: https://lpi.oregonstate.edu/mic/vitamins/vitamin-A.
  3. EFSA. Dietary reference values: Vitamin A advice published. [Internet] [05.03.2015, citat: 17.02.2020]. La adresa:  https://www.efsa.europa.eu/en/press/news/150305.
  4. EFSA. Scientific Opinion on Dietary Reference Values for vitamin A. EFSA Journal 2015;13(3):4028. La adresa: https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.2903/j.efsa.2015.4028.
  5. Oregon State University. Linus Pauling Institute. Vitamin D. [Internet] [Citat: 17.02.2020]. La adresa: https://lpi.oregonstate.edu/mic/vitamins/vitamin-D.
  6. EFSA. Vitamin D: EFSA sets dietary reference values. [Internet] [28.10.2020, citat 17.02.2020]. La adresa: https://www.efsa.europa.eu/en/press/news/161028.
  7. EFSA. Scientific opinion. Dietary reference values for vitamin D. EFSA Journal 2016;14(10):4547. La adresa: https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.2903/j.efsa.2016.4547.
  8. Oregon State University. Linus Pauling Institute. Vitamin E . [Internet] [Citat: 17.02.2020]. La adresa:https://lpi.oregonstate.edu/mic/vitamins/vitamin-E.
  9. EFSA. Dietary reference values: vitamin E and cobalamin. https://www.efsa.europa.eu/en/press/news/150709
  10. EFSA. Scientific Opinion. Dietary Reference Values for vitamin E as α-tocopherol. EFSA Journal 2015;13(7):4149. La adresa: https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.2903/j.efsa.2015.4149.
  11. NIH. Dietary Supplement Ingredient Database. Unit Conversions. [Internet] [Last updated: 02/28/2019]. La adresa:   https://dietarysupplementdatabase.usda.nih.gov/Conversions.php, accesat 5 noiembrie 2019.
  12. Oregon State University. Linus Pauling Institute. Vitamin K. [Internet] [Citat: 17.02.2020]. La adresa: https://lpi.oregonstate.edu/mic/vitamins/vitamin-K.
  13. EFSA. Scientific Opinion. Dietary reference values for vitamin K. EFSA Journal 2017;15(5):4780. La adresa: https://efsa.onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.2903/j.efsa.2017.4780.
  14. MS. Ghid privind evaluarea și terapia deficitului de vitamină D la gravidă, nou-născut și copil. [Internet] [iulie 2019; citat 18.02.2020] La adresa: http://www.ms.ro/wp-content/uploads/2019/07/ANEXA1vit-D-la-nou-nascut-copil-gravida.pdf.