Uleiurile esentiale sunt recunoscute inca din vechime pentru calitatile lor medicinale, esente ce concentreaza in ele puterea vindecatoare a plantelor.

De-a lungul istoriei au constituit un punct de interes major, fiind utilizate inca de mii de ani atat ca parfumuri, aromatizante ale mancarurilor sau bauturilor, cat si pentru tratarea trupului sau sufletului, prin aromoterapie. Descoperirile istorice evidentiaza utilizarea acestor uleiuri in China, India, Persia, Mesopotamia sau Egiptul antic in scopul tratarii anumitor boli.

Initial, in  Egiptul antic aceste uleiuri erau obtinute prin infuzare. Mai tarziu, grecii si romanii le obtineau prin distilare, urmand ca tehnicile de extractie sa fie perfectionate de catre civilizatia islamica. In perioada renascentista, europenii au preluat tehnicile de extractie ale uleiurilor esentiale. Incepand de atunci, odata cu dezvoltarea stiintei, acestea au fost identificate si studiate, permitandu-se o buna cunoastere, incadrare si utilizare a lor. Dintre cele mai utilizate uleiuri esentiale sunt cele de lavanda, menta, eucalipt, trandafir, musetel, nucsoara sau lamaie.

Ce sunt uleiurile esentiale?

Acestea sunt numite si uleiuri volatile sau uleiuri eterice deoarece se evapora atunci cand sunt expuse la caldura, spre deosebire de uleiurile fixe. Aceste uleiuri puternic mirositoare sunt produse de catre diferite structuri secretoare ale plantelor (papile, osmofere, perisori, glande sau cavitati).

Cantitatile de uleiuri volatile continute de o planta sunt de regula foarte mici, rareori depasind 1% (cuisoarele si nucsoara pot avea un continut mai mare de 10%).

Uleiurile volatile sunt hidrofobe (nu se amesteca cu apa), se dizolva in alcool sau in solventi nepolari.

Datorita structurii lor moleculare, uleiurile volatile se oxideaza usor in prezenta luminii, caldurii si a aerului, motiv pentru care ele se pastreaza in sticlute inchise la culoare, in spatii racoroase, ferite de lumina.

Uleiurile esentiale se regasesc in diferite parti ale plantei: frunze, flori, fructe, radacini, scoarta sau tulpini, rezine sau muguri. Ele se extrag prin diferite metode, cele mai uzuale fiind hidro-distilarea, distilarea cu aburi sau cea cu apa/aburi. Alte metode includ: extractia cu solventi organici, infuziile apoase, presarea la rece sau la cald, etc.

Aceste uleiuri reprezinta amestecuri de foarte multe substante, multe dintre ele putand avea pana la 20-60 sau chiar mai mult de 100 de componente individuale (iasomia, lamaia sau scortisoara).

Constituentii majoritari ai uleiurilor volatile ii reprezinta:

  • Hidrocarburile – ex: pinen, limonen, bisabolen, mircen – Stimulente, antivirale, antitumorale, descongestionante, antibacteriene, hepatoprotectoare.
  • Alcoolii – ex: linalol, mentol, borneol, citronellol, geraniol – Antimicrobieni, antiseptici, tonifianti, spasmolitici, anestezici, antiinflamatori.
  • Aldehidele – ex: citral, cuminal, cinnamaldehida, benzaldehida – Antivirale, antimicrobiene, tonice, vasodilatatoare, hipotensive, antipiretice, sedative, spasmolitice.
  • Cetonele – ex: carvona, mentona, camfor, tuiona – Mucolitice, regeneratoare celulare, sedative, antivirale, analgezice, digestive, spasmolitice.
  • Lactonele – ex: bergapten, nepelactone, costulactone – Antimiocrobiene, antiseptice, tonifiante, spasmolitice, anestezice, stimulatoare ale sistemului imunitar.
  • Fenolii – ex: eugenol, anetol, thymol, carvacrol, chavocol – Antimicrobieni, spasmolitici, anestezici, stimulatori ai sistemului imunitar.
  • Oxizii – ex: 1.8 cineol, oxid linaloolic, oxid bisabolonic – Antiinflamatori, expectoranti, stimulanti.
  • Esterii – ex: acetat de geranil, acetat de linalyl, acetat de geraniol – Spasmolitici, sedativi, antifungici, anestezici, antiinflamatori.

Cunoasterea uleiurilor volatile si a calitatilor terapeutice ale acestora a contribuit la dezvoltarea si cultivarea multor specii pentru exploatearea acestora. In prezent sunt cunoscute aproximativ 2000 de specii de plante cu continut in ulei volatil. Acestea apartin in general familiilor Lamiacee, Umbelliferae si Compositae.

Se cunosc aproximativ 3000 de uleiuri esentiale, dintre care aproape 300 sunt intens comercializate in lumea intreaga pentru proprietatile lor terapeutice.

Din punct de vedere al biodisponibilitatii lor, se cunoaste ca uleiurile esentiale se absorb foarte rapid dupa administrare externa (dermica), orala sau inhalatorie. Ele traverseaza bariera hematoencefalica si interactioneaza cu receptorii sistemului nervos central, avand din aceasta perspectiva rezultate remarcabile in inducerea starii de relaxare, a somnului, reducerea durerii, imbunatatirea digestiei, etc.

Cele mai multe uleiuri volatile sunt metabolizate si eliminate ulterior la nivel renal sub forma de compusi polari (glucuronati sau sulfati).

Administrarea interna a uleiurilor esentiale:

  • Dozele difera de la un ulei la altul si se individualizeaza pe pacient. In general se recomanda in medie 3 doze pe zi, in bolile cronice 4 doze, iar in cele acute o jumatate de doza la un interval de 2-3 ore.
  • Doza reprezinta numarul de picaturi de ulei intr-o singura administrare.
  • In general se recomanda administrarea uleiurilor cu miere sau apa.

Recomandari pentru utilizarea in siguranta a uleiurilor volatie:

  • In majoritatea cazurilor, uleiurile volatile se administreaza in forma diluata – pentru prevenirea reactiilor adverse: iritatii ale pielii, fototoxicitate, reactii digestive, etc. Exemple: 0.25%, 1%, 2% (cea mai comuna forma de dilutie – pentru adulti), 3%, 25%.
  • Nu se depasesc dozele prescrise deoarece actiunea lor este foarte puternica si pot produce reactii secundare!
  • In general se evita administrarea la copii mai mici de 7 ani!
  • Nu se recomanda copiilor urmatoarele uleiuri: anason, busuioc, cordamom, cassia, cuisoare, eucalipt, fenicul, oregano, menta, rozmarin, ylang, lemongrass.
  • Nu se administreaza femeilor insarcinate si celor care alapteaza decat sub forma de aplicatii locale (dilutie maxim 1%)!
  • Exista uleiuri esentiale care interactioneaza cu medicatia anticoagulanta si antiagreganta plachetara (warfarina, acenocumarolul, etc): usturoi, oregano, mesteacan, tarhon. Se evita coadministrarea acestora.
  • Se contraindica administrarea uleiurilor esentiale inaintea sau in timpul expunerii la soare! Exemple: ulei din coaja de grapefruit, coaja de lamaie, mandarina, portocala, lime, ulei de lamaita, ulei din seminte de angelica, ulei de bergamota, marar salbatic si telina.
  • Uleiul de portocala amara sau neroli nu se aplica pe ten deoarece sunt puternic fotosensibilizante!
  • Terapia cu uleiuri volatile se incepe progresiv, pentru a testa acceptanta organismului si eventualele reactii alergice la acestea!
  • Se evita contactul uleiurilor esentiale cu ochii!
  • Se recomanda studierea cu precautie a surselor de uleiuri esentiale, deoarece multe sunt contrafacute si pot induce reactii adverse grave: hemoragii, iritatii sau tulburari digestive!
  • Sunt recomandate uleiurile esentiale 100% naturale, din culturi biologice!

Contraindicatii

Anumite uleiuri esentiale sunt contraindicate in diferite afectiuni, spre exemplu:

  • Hipotiriodism – uleiul de molid negru
  • Epilespsie – uleiurile esentiale de marar, camfor, isop, tuia
  • Afectiuni renale – uleiul de ienupar
  • Alergii – uleiurile de menta, roinita, scortisoara, verbina exotica
  • Hipertensiune – uleiul de rozmarin.

Cateva dintre cele mai uzuale uleiuri volatile, cu compozitia in cele mai importante principii active si proprietatile lor:

Musetelul (Matricaria chamomilla)

Compozitie: bisabolol si chamazulene.

Proprietati: antiinflamator, antialergic, antipruriginos, cicatrizant, antispasmotic.

Anasonul (Pimpinella anisum)

Compozitie: anetol.

Proprietati: antispasmotic, emenagog, stomachic, carminativ, diuretic, stimulent cardiac general.

Nucsoara (Myristica fragrans)

Compozitie: sabinen, 4-terpineol si myristicina.

Proprietati: antimicrobian, activitate pesticida, tonic general, al activitatii cerebrale si a sistemului circulator, hepatoprotector, afrodisiac, stimulant digestiv, carminativ, analgezic, emenagog, antiseptic, antiparazitar.

Cedrul (Cedrus libani)

Compozitie: limonen.

Proprietati: limfotonic, diuretic, regenerator sanguin, cicatrizant, astringent, antifungic, utilizat pentru indepartarea tantarilor si moliilor, decongestionant si antiseptic respirator, relaxant.

Mararul (Anethum graveolens)

Compozitie: carvona.

Proprietati: antispasmotic in tulburari gastrointestinale, fluidificant al secretiilor bronhice.

Usturoiul (Allium sativum)

Compozitie: dialil disulfid.

Proprietati: protejeaza activitatea sistemului cardiovascular, regleaza tensiunea arteriala, hipoglicemic, antioxidant, vermifug, antimicrobian, antiviral, antifungic si antiparazitar, insecticid si larvicid.

Cuisoarele (Caryophyllus aromaticusEugenia caryophyllata sau Syzygium aromaticum)

Compozitie: eugenol si acetat de eugenil.

Proprietati: antiviral, antimicrobian, antifungic, stimulant general, afrodisiac, stomahic, carminativ, anestezic.

Scortisoara (Cinnamomum cassia)

Compozitie: cinnamaldehida.

Proprietati: antibacterian, antiviral, antifungic, antiparazitar, tonic uterin, anticoagulant, insecticid.

Portocala (Citrus sinensis)

Compozitie: limonen

Proprietati: antiseptic, sedativ, stomahic, carminativ, tonic general.

Eucaliptul (Eucalyptus globulus)

Compozitie: 1,8-cineol.

Proprietati: expectorant, mucolitic, antimicrobian, antiviral.

Menta (Mentha piperita)

Compozitie: mentol si mentona.

Proprietati: tonic si stimulant general, anestezic, analgezic, antipruriginos, antimicrobian, antiinflamator, expectorant, mucolitic, emenagog.

Arborele de ceai (Melaleuca alternifolia)

Compozitie: terpineol.

Proprietati: antimicrobian, antiviral, antiastenic, neurotonic, tonic limfatic, descongestionant, radioprotectiv, antispasmotic.

Lamaia (Citrus limonum)

Compozitie: limonen

Proprietati: intaritor al sistemului imunitar, reglator al metabolismului, tonic al sistemului nervos, antimicrobian, antiviral, tonic digestiv, carminativ si purgativ.

Lavanda (Lavandula officinalis)

Compozitie: linalol si acetat de linalyl.

Proprietati: antispasmotic, sedativ, relaxant, analgezic, antiinflamator, antimicrobian.

Concluzii

Uleiurile esentiale constituie una dintre cele mai bogate surse de substante active cu proprietati terapeutice ce caracterizeaza fitoterapia. Ele pot fi utilizate cu succes ca remedii naturale intr-un spectru foarte larg de afectiuni, fiind exploatate pentru calitatille lor antimicrobiene, antivirale, expectorante, tonifiante generale, analgezice, antiinflamatoare, relaxante sau pentru inducerea somnului.

Acest aspect ar trebui sa contribuie la implicarea nostra in protejarea mediului si a naturii care ne daruieste remedii usor de procurat, foarte usor asimilabile si compatibile cu organismul uman. Pentru ca aceste uleiuri sa aiba compozitia, calitatea si implicit actiunea scontata, este esential ca ele sa provina din medii curate, nepoluate, iar plantele din care se extrag sa nu fie tratate cu substante chimice nocive pentru sanatatea noastra.

Autor: Letitia Mates

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie:

  1. Abdelouaheb Djilani, Amadou Dicko, The Therapeutic Benefits of Essential Oils. La adresa: http://cdn.intechopen.com/pdfs-wm/29979.pdf
  2. http://www.aromaweb.com/essential-oils/lavender-oil.asp
  3. http://www.livescience.com/52080-essential-oils-science-health-effects.html