Odata cu cresterea temperaturii si instalarea primaverii incepem sa ne petrecem din ce in ce mai mult timp in natura. Din pacate, avantajele pe care ni le ofera aerul curat sunt umbrite de pericolul cu care ne-am obisnuit de cativa ani: muscaturile de capuse.

Ce sunt capusele?

Capusele sunt acarieni, paraziti hematofagi (se hranesc cu sange) ai pasarilor, reptilelor si mamiferelor, care fac parte din familia Ixodidae. In Romania au fost identificate 27 de specii de capuse, dintre care cea mai raspandita este Ixodes ricinus.

Ele traiesc de obicei in solul umbrit si umed, prinzandu-se adesea de iarba inalta, tufisuri, arbusti sau crengile joase ale copacilor. Pajistile si gradinile, mai ales cele invecinate cu padurile pot fi medii propice pentru capuse, dar ele se pot intalni chiar si in parcuri, motiv pentru care trebuie sa verificam copiii cu mare atentie, la intoarcerea de la joaca.

Muscaturile de capuse nu sunt insotite de durere si pot trece neobservate. Unele dintre capuse pot fi purtatoare de infectii, prin muscatura lor putand transmite boli precum encefalita de capuse, Boala Lyme (borrelioza), febra recurenta sau febra hemoragica Crimeea Congo. Encefalita de capuse si Boala Lyme sunt afectiuni foarte grave care sunt din ce in ce mai frecvente si la noi, datorita proliferarii masive a capuselor.

Boala Lyme

Numita si borrelioza Lyme, este cea mai frecventa boala transmisa de capuse in Europa si America de Nord. Boala Lyme este o zoonoza transmisa prin intermediul capuselor din specia Ixodes ricinus. Unele dintre acestea sunt purtatoare ale agentului patogen Borrelia burgdorferi (germen gram negativ), pe care il transmit prin intepatura gazdei (care poate fi omul).

Borrelia are 3 specii patogene pentru om: Borrelia burgdorferi, Borrelia garinii si Borrelia afzelii. Se considera ca riscul de transmitere a bolii este cu atat mai mare cu cat capusa sta mai mult in contact cu gazda.

Dupa intepatura, Borrelia patrunde si disemineaza la nivelul pielii, fapt care determina aparitia eritemului migrator. Germenii se raspandesc prin intermediul sangelui si ajung la nivelul diferitelor tesuturi cu ajutorul flagelilor. Ei au actiune citopatogena dar si de stimulare a raspunsului imun prin sinteza unor anticorpi care pot interactiona cu mielina de la nivelul sistemului nervos central. Aceste doua mecanisme explica leziunile produse de borrelioze asupra organismului uman.

Tabloul clinic al bolii:

Boala Lyme mai este numita si „boala cu 1000 de fete” deoarece poate afecta mai multe organe, tabloul clinic si evolutia ei fiind diferite de la un pacient la altul.

Borelioza evolueaza in 3 faze cu caracteristici clinice diferite: primara, secundara si tertiara.

Infectia primara localizata se caracterizeaza prin aparitia unui eritem migrator si a limfocitomului boreliozic.

Eritemul migrator:

  • Dispare treptat in aproximativ 2-3 saptamani.
  • Pe măsură ce leziunea se extinde, pe parcursul unor zile sau chiar saptamani poate sa apara o zona de clarificare centrală. Multi dintre pacienţi pot prezenta asociat astenie, mialgii, cefalee, febră, frisoane sau limfadenopatie regională.
  • Debutează ca o maculă sau papulă la locul înţepăturii căpuşei, care se transformă într-un placard eritematos pe parcursul mai multor zile.
  • Este o leziune eritematoasă la locul de pătrundere a burgdorferi în piele care se dezvoltă la 7-10 zile după ce pacientul a fost înţepat de o căpuşă.

Infectia precoce diseminata se manifesta prin aparitia mai multor placarde de eritem migrator, precum si a afectarii neurologice (meningita, polineuropatie periferica), cardiace sau articulare.

Borelioza cronica poate sa apara la interval de cateva luni sau chiar ani de la infectare. Aceasta prezinta afectari la urmatoarele nivele:

  • Tegumentaraacrodermatita cronica atrofianta
  • Nervoasameningita, encefalita, mieloradiculita
  • Cardiacamiocardita, pericardita, tulburari de ritm
  • Articulara sau muscularaartrite, sinovite
  • Tulburari psihiceanxietate, atac de panica, depresie, episoade psihotice.

Diagnostic

Diagnosticul este foarte dificil si se stabileste in principal pe baza analizelor de laborator. Agentul patogen se poate evidentia in sange, lichidul cefalorahidian, lichid sinovial sau piele, prin detectarea antigenelor specifice sau detectarea ADN-ului bacterian. Se mai pot efectua teste serologice (prin imunofluorescenta, reactia ELISA).

Tratament

Pentru infectiile diagnosticate cu Borrelia se instaureaza tratament cu antibiotic.

  • Pentru fazele acute se recomanda amoxicilina, doxiciclina sau azitromicina.
  • In fazele tardive de boala se recomanda antibiotice din clasa cefalosporinelor: cefuroxim si ceftriaxona (rezervata cazurilor complicate cu afectare neurologica sau bloc atrioventricular).

Profilaxie

Profilaxia borreliozei se poate efectua in mai multi pasi, in functie de context:

1. Prevenirea intepăturii de capuse – cea mai eficienta metodă de prevenire a infecţiei cu Burgdorferi consta in evitarea sau reducerea timpului petrecut in zone infestate cu capuse. Daca acest lucru nu este posibil, se recomandă utilizarea:

  • Hainelor de protectie: camasi cu maneca lunga, pantaloni lungi care pot fi introdusi în sosete, ghete, haine de culoare deschisa
  • Substantelor de protectie (repelente): pot consta in substante chimice de sinteza sau extracte naturale sub forma de uleiuri esentiale.
    • Uleiuri esentiale care pot fi folosite ca repelente, in special la copii: Citronella, geranium, iarba de lamaie, lavanda, cimbrul, menta, arborele de ceai, busuiocul cerbilor, usturoi, rosie salbatica (Lycopersicon hirsutum).
    • Exemple de produse destinate protectei: Autan, Difusil, bratari de protectie pentru capuse.
    • Atentie: evitati produsele care contin DEET (N,N-Diethyl-meta-toluamida), deoarece este o substanta cu numeroase reactii adverse grave!

2. Îndepartarea capuselor – capusele trebuie extrase cat mai rapid deoarece riscul transmiterii infecţiei creste semnificativ dupa 24 de ore de la atasare.

  • Pentru extractie se pot utiliza pensete cu varf subtire, pentru a prinde capusa cat mai aproape de piele, evitand astfel presiunea asupra corpul ei si regurgitarea.
  • Capusa se trage direct în sus, fara rasucire.
  • Atentie:
    • În cazul în care părţi din a căpuşa rămân înfipte in piele, nu se indică extragerea prin manopere invazive, ci doar dezinfecţie locală, cu solutie de iod (Betadine) sau alcool sanitar!
    • Nu se recomanda utilizarea metodelor chimice (alcool, ulei, acetonă) sau fizice (chibrituri sau benzi adezive), deoarece pot induce regurgitarea!
  • După extragere se curata zona cu o substanta dezinfectanta local. In zilele urmatoare se urmaresc eventuale semne si simptome ale infectiei, in special cutanate.
  • Atentie: cel mai indicat este ca indepartarea capuselor sa fie efectuata de catre personal specializat, in centrele de urgente medicala din cadrul spitalelor de boli infectioase. Tot acolo se primesc si informatii si sfaturi competente cu provire la pasii care trebuie urmati dupa muscaturile de capuse: urmarirea eritemului, testare, tratamente cu antibiotice sau alte medicamente nespecifice!

 

Testarea

Testarea anticorpilor imediat dupa intepatura nu este relevanta. Concentratia maxima de anticorpi este atinsa la 21 de zile de la declansarea infectiei. Anticorpii din clasa IgG se pot detecta la mai multe saptamani dupa infectare, corelandu-se de obicei cu simptome de artrita. Testele care se realizeaza in momentul actual pentru depistarea acestei infectii constau in :

Teste indirecte:

  • Metoda IIF (imuno-fluorescenta indirecta) si testul ELISA – realizate pentru screening. Se bazeaza pe determinarea de anticorpi de tip IgM sau IgG.
  • Metoda WESTERN BLOT – pentru depistarea anticorpilor specifici Bolii Lyme si pentru confirmarea rezultatelor pozitive ale testelor de imuno-fluorescenta sau ELISA.

Teste directe: permit depistarea directa a spirochetelor si vizualizarea bacteriilor din sange sai lichidul cefalorahidian la microscop. Exemplu: Microscopia in camp intunecat.

Vaccinarea

În prezent nu există un vaccin specific Bolii Lyme.

Prognostic

Daca este depistata la timp si tratata in mod corespunzator, boala Lyme se poate vindeca, cu complicatii minore. Important este sa se evite stadiile avansate ale bolii.

Encefalita de capuse

Este o boala determinata de infectarea cu virusul encefalitei de capuse. Acesta se transfera gazdei prin muscatura unei capuse purtatoare. Timpul de „transfer” al acestui virus este foarte scurt, uneori fiind suficiente si 2 minute in care capusa de hraneste cu sangele gazdei.

O alta modalitate de tranfer al acestui virus este prin consumui de lapte de oaie sau capra, crud sau produse lactate din laptele crud al acestor animale (smantana, branzeturi, unt).

Encefalita de capuse se manifesta prin simptome asemanatoare gripei care este urmata de o perioada lipsita de semne clinice si un nou episod de boala. Acesta este insotit de meningita, meningoencefalita sau meningoencefalomielita, care difera ca intensitate. Pacientii necesita spitalizare indelungata, iar rata celor care raman cu sechele permanente care implica perioade lungi de tratamente si reabilitare este foarte mare (45%).

Diagnosticul se stabileste pe baza analizelor de laborator.

Nu exista tratament specific.

Concluzii

  • Prin agentii patogeni pe care ii pot transmite, capusele constituie un real pericol la adresa sanatatii noastre si a copiilor nostri.
  • Deoarece, datorita schimbarilor climatice din ultima perioada acestea se regasesc in numar tot mai mare, iar cazurile de borelioze sunt in continua crestere, suntem nevoiti sa ne luam toate masurile de prevedere pentru a evita contactul cu ele.
  • In situatia in care se intampla sa gasim capuse atasate de piele, trebuie sa actionam ori extragandu-le corect, cu ajutorul unei pensete si apoi dezinfectand locul de contact, ori adresandu-ne unui centru specializat pentru a efectua aceste operatii.
  • In ambele cazuri se impune testarea specifica pentru variatiile de Borrelia intalnite in zona noastra, iar in situatiile in care este necesar, urmarea unui tratament medicamentos specific.

Autor: Letitia Mates

 

 

 

Surse:

  1. Lyme diagnostic.Teste. La adresa: http://www.lymediagnostic.ro/informatii-utile-pentru-pacienti/teste/
  2. CDC.Lyme Disease.La adresa: http://www.cdc.gov/lyme/
  3. MayoClinic.Lyme disease.La adresa: http://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/lyme-disease/basics/definition/con-20019701
  4. Gary P. Wormser, Raymond J. Dattwyler, Eugene D. Shapiro et al. The Clinical Assessment, Treatment, and Prevention of Lyme Disease, Human Granulocytic Anaplasmosis, and Babesiosis: Clinical Practice Guidelines by the Infectious Diseases Society of America. In Oxford Journals. La adresa: http://cid.oxfordjournals.org/content/43/9/1089.full