Coenzima Q10 este o substanta asemanatoare vitaminelor care se regaseste in organism, mai ales la nivelul inimii, rinichilor si pancreasului.

Prin alimentatie se poate aduce un oarecare aport de Coenzima Q10. Alimentele care au continut mai ridicat in aceasta substanta sunt carnea (vitel, pui), pestele, ouale, alunele sau semintele, dar si legumele (broccoli sau conopida).

Suplimentele alimentare contin Coenzima Q10 sintetizata in laborator si sunt adesea recomandate in afectiuni ca: insuficienta cardiaca congestiva, hipertensiune arteriala, angina pectorala, diabet sau chiar cancer.

Ce este Coenzima Q10?

Coenzima Q10 (CoQ10) este implicata in procesul de conversie al alimentelor in energie. Ea se regaseste in aproape toate celulele organismului, la nivelul carora exercita actiune puternic antioxidanta.

CoQ10 face parte din clasa ubiquinonelor, substante a caror denumire („ubicui”) indica faptul ca pot fi sintetizate de toate fiintele vii.

Sub denumirea de Coenzima Q10 sunt cuprinse cele trei forme de oxidare ale acesteia: ubichinolul, semichinona si ubichinona. Acestea sunt substante liposolubile, prezente in mebranele celulare si lipoproteine.

Activitatea biologica a CoQ10 este atribuita proprietatii sale de a accepta si dona electroni. Avand aceasta calitate, ea participa la sinteza mitocondriala de adenozin trifosfat (ATP), la functionarea optima a sistemului enzimatic digestiv de la nivel lizozomal dar se deosebeste si printr-un puternic caracter antioxidant.

Deficienta de CoQ10

Biosinteza endogena, impreuna cu o alimentatie diversificata furnizeaza suficienta cantitate de CoQ10 la persoanele sanatoase.

Se estimeaza ca prin alimentatie s-ar aduce un aport care echivaleaza cu 25% din nivelul plasmatic al acesteia.

Nu exista recomandari dietetice specifice pentru necesarul de CoQ10.

Deficienta primara de CoQ10

  • Se intalneste foarte rar
  • Se presupune ca acest tip de deficienta ar fi determinata de anumite defecte genetice implicate in biosinteza coenzimei Q10.

Nivele plasmatice scazute ale CoQ10 compromit sever functiile neuronale si musculare, fapt care determina suplimentarea acesteia.

Factori care determina scaderea nivelelor plasmatice de CoQ10

  • Inaintarea in varsta – se considera ca sinteza CoQ10 scade treptat la nivelul mai multor tesuturi.
  • Anumite boli – diabet, cancer, insuficienta cardiaca congestiva.
  • Tratamente medicamentoase – hipolipemiantele (statine) determina scaderea nivelelor plasmatice a CoQ10 prin inhibarea activitatii enzimatice a hidroximetil – glutaril reductaza (HMG)-CoA .

 

Indicatii terapeutice ale CoQ10

Procesul de imbatranire

Conform teoriilor radicalilor liberi si a activitatii mitocondriale, stresul oxidativ la care sunt supuse structurile celulare de catre speciile reactive la oxigen (ROS) contribuie la declinul functional care insoteste imbatranirea.

CoQ10 este implicata in sinteza de adenozin trifosfat (ATP). Sinteza Coenzimei Q10 si actiunea antioxidanta a acesteia la nivelul membranelor mitocondriale scade odata cu varsta. Acest declin incepe in jurul varstei de 35-40 de ani. Din acest motiv, se considera necesara suplimentarea Coenzimei Q10 la persoanele care depasesc varsta de 40 de ani.

Deocamdata nu se cunosc studii care sa confirme ca suplimentarea alimentara CoQ10 ar prelungi viata sau ca ar avea un rol major in preventia declinului functional.

Miopatiile mitocondriale

Acestea reprezinta un grup de afectiuni genetice caracterizate prin alterarea activitatii mitocondriale.

S-au constatat nivele scazute de CoQ10 in tesuturile neuromusculare ale persoanelor afectate de miopatii mitocondriale. In aceste situatii, suplimentarea CoQ10 a adus imbunatatiri substantiale.

Afectiuni cardiovasculare

  • Insuficienta cardiaca congestiva
    • Modificarile oxidative ale LDL- colesterolului in peretii arteriali determina evenimente care preced acumularea placii aterosclerotice. Ubiquinolul are proprietatea de a inhiba oxidarea LDL-colesterolului, constituind o indicatie in patologia cardiaca.
  • Infarctul miocardic
    • Nivelul de CoQ10 in tesutul cardiac post infarct este mai scazut decat cel sanatos.
    • Se pare ca suplimentarea cu CoQ10 ar putea avea rol de protectie a musculaturii cardiace.
  • Hipertensiunea arteriala
    • Suplimentarea cu CoQ10 (100-120mg/zi) scade semnificativ atat tensiunea sistolica cat si cea diastolica.

Diabet

  • La pacientii cu diabet s-au evidentiat nivele plasmatice scazute de CoQ10.
  • Suplimentarea cu CoQ10 nu are efect asupra nivelului glicemic sau profilului lipidic al pacientilor cu diabet (tip 1 sau 2). Din acest motiv indicatia de administrare a acesteia se rezerva pentru pacientii diabetici cu afectiuni cardiovasculare.

Cancer

  • S-a observat ca pacientii cu cancer de san, pulmonar si pancreatic au nivele plasmatice de CoQ10 mai mici decat persoanele sanatoase.
  • Suplimentarea cu CoQ10 poate fi benefica in completarea terapiei conventionale (studiile au fost efectuate pe cancer de san).

Surse de Coenzima Q10

Biosinteza endogena

Acest proces are loc in majoritatea tesuturilor umane.

El se desfasoara in prezenta hidroximetil – glutaril reductazei (HMG)-CoA, o enzima cu rol critic in reglarea sintezei CoQ10 si a celei de colesterol, dar si a vitaminei B6. [18]

Surse alimentare

Se estimeaza ca aportul alimentar zilnic de CoQ10 este de 3-5 mg/zi.

Surse alimentare bogate in CoQ10: carne rosie, pui, peste, soia, ulei de canola, nuci, fructe, legume, oua si produse lactate.

Aproximativ 14-32% din CoQ10 se distruge in timpul proceselor de frigere sau prajire a legumelor si oualor dar ramane intacta la fierberea lor.

Tabel1. Cateva surse alimentare de CoQ10 [1]

Tabel alimente CoQ10-1

Suplimente alimentare ce contin Coenzima Q10

Pot fi procurate fara prescriptie medicala.

Dozarea CoQ10:

  • Doze terapeutice: 100-300 mg/zi.
  • Dozele mai mari de 100 mg/zi se divid in 2-3 doze mai mici, pe parcursul zilei.

Absorbtia CoQ10 este potentata de prezenta lipidelor, motiv pentru care se recomanda administrarea in timpul meselor.

Toxicitate:

Nu s-au semnalat reactii adverse grave  la suplimentarea orala cu CoQ10.

Efecte secundare sun rare, prezente sub forma unor manifestari gastrointestinale: stare de greata, diaree, scaderea apetitului, disconfort abdominal. Acestea scad in intensitate la divizarea dozei zilnice in mai multe prize.

Atentie: Nu se recomanda suplimentarea cu CoQ10 la femeile insarcinate datorita lipsei studiilor pe acest segment de populatie!

Interactiuni

  • Anticoagulantele
    • Warfarina (Coumadin) – CoQ10 poate scadea actiunea anticoagulanta a warfarinei.
    • La coadministrare – se impune monitorizarea timpului de protrombina si a INR-ului, in special in primele 2 saptamani.
  • Inhibitorii de hidroxi-metil-glutaril reductaza (HMG)-CoA
    • (HMG)-CoA reductaza – implicata in reglarea sintezei colesterolului si a coenzimei Q10.
    • Ex: Statinele – simvastatina, pravastatina, lovastatina, rosuvastatina si atorvastatina – scad nivelul plasmatic al CoQ10.
  • Vitamina E (α- Tocoferol)
    • CoQ10 si vitamina E vor interactiona prin radicalii rezultati pe parcursul reactiilor biochimice, avand ca rezultat scaderea capacitatii oxidante a produsilor secundari de reactie.

 

Autor: Letitia Mates

 

Bibliografie:

  1. Jane H, Roland S. Coenzyme Q10. Linus Pauling Science Center, Oregon 97331, la adresa: http://lpi.oregonstate.edu/mic/dietary-factors/coenzyme-Q10
  2. Weber C. Dietary intake and absorption of coenzyme Q. In: Kagan VE, Quinn PJ,eds. Coenzyme Q: Molecular Mechanisms in Health and Disease. Boca Raton: CRC Press; 2001:209-215.
  3. Kalen A, Appelkvist EL, Dallner G. Age-related changes in the lipid compositions of rat and human tissues. Lipids. 1989;24(7):579-584.
  4. Rosenfeldt FL, Haas SJ, Krum H, et al. Coenzyme Q10 in the treatment of hypertension: a meta-analysis of the clinical trials. J Hum Hypertens. 2007;21:297-306
  5. Lim SC, Tan HH, Goh SK, et al. Oxidative burden in prediabetic and diabetic individuals: evidence from plasma coenzyme Q(10). Diabet Med. 2006;23:1344-1349.
  6. Weber C. Dietary intake and absorption of coenzyme Q. In: Kagan VE, Quinn PJ,eds. Coenzyme Q: Molecular Mechanisms in Health and Disease. Boca Raton: CRC Press; 2001:209-215.
  7. Mattila P, Kumpulainen J. Coenzymes Q9 and Q10: Contents in foods and dietary intake. J Food Comp Anal. 2001;14(4):409-417.
  8. Hathcock JN, Shao A. Risk assessment for coenzyme Q10 (Ubiquinone). Regul Toxicol Pharmacol. 2006;45(3):282-288.
  9. Mabuchi H, Higashikata T, Kawashiri M, et al. Reduction of serum ubiquinol-10 and ubiquinone-10 levels by atorvastatin in hypercholesterolemic patients. J Atheroscler Thromb. 2005;12(2):111-119